În perioada 18 – 29 octombrie 2023 a avut loc la Muzeul de Artă Cluj-Napoca expoziția Crossroads. Evenimentul a reunit 11 artiști de origine română, moldovenească, maghiară și bulgară ce aparțin unei generații emergente și dinamice.

Fiecare dintre ei a avut ocazia de a beneficia de o rezidență de creație în spațiul de artă Viewing Room 17 – proiect gestionat de artistul Gáspár Szilárd.

Viewing Room 17 promovează artă tânără din Cluj pe plan național și internațional, dar își propune totodată și să faciliteze comunicarea între mediul artistic local și scena internațională, în special lumea artistică maghiară.

Fragilitatea, o tentă melancolică, un apetit pentru o semantică aluzivă și efemeritatea sunt elementele de conținut tematic sau de atmosferă care se regăsesc în arta tuturor tinerilor artiști susținuți de Viewing Room 17, prezenți în expoziția Crossroads. O înțelegere diversă a frumuseții -aproape niciodată căutată direct sau ostentativ, dar încorporată în lucrările expuse ca o caracteristică firesc proeminentă- este de asemenea fascinant de detectat la o atentă examinare a lucrărilor prezente în expoziția găzduită de Muzeul de Artă Cluj. Imprecizii înșelătoare și savuroase, aparente indecizii care sunt de fapt rezultatul unor remarcabile abilități tehnice, adâncimi metaforice ce refuză a se dezvălui cu ușurință provoacă privitorul, într-o expoziție ce reunește medii de producție artistică diverse, de la pictură la sculptură și instalație, de la gravură la ceramică.

𝗖𝗮̆𝗹𝗶𝗻 𝗗𝘂𝗺𝗶𝘁𝗿𝗮𝘀̦𝗰𝘂 folosește în picturile expuse în Crossroads o cromatică rafinat restrânsă și lipsită de stridențe, pentru a sugera evocator, mai degrabă decât pentru a reprezenta mimetic, suprafețe acvatice. Există un anume geometrism în lucrările sale, dar nu unul în care linia să dicteze sau să formeze o limită; dimpotrivă, împletirea de linii-unde deschide potențial spațiul spre infinit și face din suprafața picturală un câmp de vibrații. O particulară tensiune între minimalism aparent și profunzimi metaforice acționează în picturile sale, care ajung să emane o atmosferă de însingurare, de copleșire, dar rămân seducătoare vizual.

Lucrările 𝗢𝗮𝗻𝗲𝗶 𝗖𝗲𝗿𝘃𝗶𝗻𝘀𝗰𝗵𝗶 compun un fel de jurnal vizual al experimentării realității unei lumi post-comuniste, văzută dintr-o perspectivă feminină și prin intermediul unor obiecte și scene mai degrabă umile, banale, uneori surprinzătoare. Elemente vegetale sunt pe cale a se ofili, iar un vas ceramic ce poate fi la fel de bine un bol sau o scrumieră primește un aer straniu, bizar arheologic. Timpul este încorporat în picturile sale, atât ca nostalgie, cât și ca memorie: văzute parcă printr-o ceață implauzibilă, abia perceptibilă și sticloasă, fragilele obiecte care i-au reținut atenția par să refuze, calm și iluzoriu, să alunece în uitare.

𝗜𝘃𝗮𝗻 𝗕𝗼𝗿𝗶𝘀𝗼𝘃 expune lucrarea video When You Dream Me, unde secvențe dinamice alternează cu pasaje înșelător calme, iar cei doi protagoniști, bărbat și femeie sunt dezvăluiți treptat, în debutul narațiunii video. Împreună, sunt prizonierii unui pat, a unei incapacități comunicaționale, dar și ai unei legături reciproce intense și totuși oarecum fragmentare, insuficiente, lipsite de capacitatea de a îi anima până la a încerca să se elibereze: unul de celălalt, unul prin celălalt, unul pe celălalt. Înseși legăturile care îi țin prizonieri sunt fragile și totuși spațiul lor de manevră emoțională și somatică pare la rândul său suficient de firav pentru a fi îngrădit de acestea.

𝗠𝗶𝗿𝘂𝗻𝗮 𝗖𝗼𝗽𝗮̆𝗰𝗲𝗹 propune în expoziție piese sculpturale de inspirație clasică, dar atmosfera de calm și maiestuozitate specifică unei abordări clasice este subtil, însă decisiv contrazisă de procesul său de creație. Figuri fragmentare de factură clasică sunt transpuse în lut, obiectul rezultat fiind apoi deformat, dar nu desfigurat. Presupusa perfecțiune clasică este alterată temperat, dar decisiv. Figura produsă astfel este colorată într-un albastru seren și solemn. Astfel, folosind ceva ce se poate numi clasicism angoasat și fragmentar, artista manevrează tiparele de recunoaștere a obiectelor și de atribuire de sens simbolic acestora.

Tematica picturilor lui 𝗠𝗮𝗿𝗶𝘂𝘀 𝗚𝗵𝗶𝘁𝗮 este axată pe transpunerea vizuală a amintirilor personale, înzestrate însă cu o puternică aură metaforică. Lucrările expuse se constituie astfel în operațiuni de autointerogare și descoperire, totodată oferind privitorului ocazia de a arunca o privire fascinată înspre spațiul dintre experiență și imaginație. O cromatică reținută și elegantă este folosită pentru a construi peisaje care sunt aproape retoric fragmentare, metafizice și metaforice într-o manieră concomitent idiosincratică și totuși larg inteligibilă. Elementele care populează aceste peisaje, de la o copaci la mărăcini aparent banali au un aer fantomatic, plasate într-un registru aflat între prezență acută și evanescență.

Proiectul Feeling your time gaps, colaborare a artistelor 𝗖𝘀𝘂𝗰𝘀𝗮𝗸 𝗥𝗼𝘅𝗮𝗻𝗮 și 𝗥𝗮𝗹𝘂𝗰𝗮 𝗣𝗮𝘃𝗲𝗹𝗲𝘀𝗰𝘂, abordează, într-o tratare grafică spectaculos dinamică, tematica timpului și a mișcării, pe care le așează în relație cu emoțiile umane. Personajele reprezentate sunt angrenate aparent irecuperabil într-un vârtej amețitor, în care identitatea individuală se diluează, iar portretul devine imposibil. Vârtejul informațional și agitația lumii contemporane sunt sugestiv cuprinse în Feeling your time gaps, iar tridimensionalitatea și tactilul se complementează tensionat și accentuează sugestia unei derutări identitare.

Formele ceramice ale 𝗔𝗻𝗱𝗿𝗶𝗮𝗻𝗮 𝗢𝗯𝗼𝗿𝗼𝗰𝗲𝗮𝗻 sunt destinate să provoace răspunsuri emoționale, afective și să intrige, să provoace percepția privitorului. Lucrările sale reușesc să sugereze în același timp convingător logica structurală a biologicului și să o contrazică flagrant, fascinant și expresiv. Ființe-obiect, ele sunt totodată obiecte-simbol, dar imprecizia simbolismului le potențează calitatea metaforică. Ele sunt în același timp dinamic implauzibile, oximoron vizual din care se generează impresia dominantă de stranie fragilitate.

Picturile 𝗠𝗮𝗿𝗶𝗲𝗶 𝗦𝘁𝗼𝗶𝗰𝗮, utilizând o cromatică în același timp de consistență minimalistă și totuși îndrăzneață în contraste, capătă adesea un aer oniric intens real. Obiectele, formele par a se deforma ca o consecință a observării lor atente, ca în vis sau în transă. Delicate sugestii antropomorfe dau un plus de consistență, dar și de imprecizie lucrărilor din expoziție: o poveste de iubire sau o scenă dramatică sunt egal plauzibile, iar alunecarea impetuoasă a figurativului în abstract e oprită în ultimul moment.

Lucrarea lui 𝗠𝗲𝗻𝘆𝗵𝗲́𝗿𝘁 𝗦𝘇𝗮𝗯𝗼́, prezentă în expoziție, își extrage un plus de spectaculozitate din cromatica saturată și caldă folosită pentru redarea corpului uman în materialul moale și elastic. Eroică în principiu și în aluzie, figura intens colorată și deformată devine implauzibil fragilă, degajând totodată o stranie seninătate. Aspecte romantice și expresioniste se împletesc tensionat în sculptura sa decis contemporană, dar aluziv atemporală.

Lucrările lui 𝗞𝗼̈𝗿𝗲𝗶 𝗦𝗮́𝗻𝗱𝗼𝗿 operează cu tensiunea elegantă dintre organicitatea și frumusețea elementelor vii și calitățile estetice ale formelor abstracte, geometrice. Astfel, vanitas-urile sale vizual fascinante conotează impresionant legătura intimă dintre frumusețe și efemeritate, cea din urmă punând-o în același timp în pericol, dar și potențând-o pe cea dintâi. Cromatica reținută și rafinată utilizată în lucrările realizate în rezidența Viewing Room 17 și expuse în Crossroads suplimentează eleganță melancolică și senzația de fragilitate pe care acestea o oferă. – Xenia Tinca