Am stat de vorbă cu Lena Ciobanu, artistă prezentă în proiectul “Rezidență de Artă și Antropologie” încă de la prima ediție. Lena a cercetat mediul nord dobrogean încă din toamna anului 2022 când proiectul era doar în etapa unei idei curajoase și atât. În tot acest timp ea a fost un pilon de bază al acestui demers interdisciplinar.
În activitatea sa artistică Lena este inspirată de legăturile care se formează în ecosistemele din pădurile protejate, între rădăcinile copacilor, plantelor și miceliu (simbioza). Cu gândul la interacțiunea dintre aceste elemente și arta relațională, Lena a decis să creeze prin arta sa prilejul unor spații evenimente intime în care oamenii să poată interacționa, ghidat prin anumite jocuri și exerciții, unde să se simtă ascultați și care să porneascã o discuție despre fenomenul și nevoia creării de comunități și moduri de ajutor reciproc între membrii acesteia.

Aceste șapte întrebări au fost concepute pentru a scoate la suprafață modurile în care interacțiunile cu mediul natural și cu localnicii unei comunități rurale au influențat creația și perspectivele interdisciplinare ale unui tânăr artist participant în cadrul Rezidenței de Artă și Antropologie din Luncavița (Tulcea).

Dana Pârvulescu: Spune-mi câteva cuvinte despre tine, practica ta artistică și procesul tău artistic din rezidență.

Lena Ciobanu: Folosesc arta ca pe o descoperire intuitivă a lumii. Sunt intrigată de oameni și de spațiile mitice care se creează în jurul lor, de modul în care aceștia interacționează cu ei înșiși și cu alte ființe, de codurile limbajelor lor și de modalitățile de formare a comunităților.
Folosesc jocul ca metodă de a crea spații ideale în care, prin vulnerabilitate, poate fi început un proces de simbioză. Inspirația mea vine din studierea formelor naturale de viață, cum ar fi solul, copacii și ciupercile și legătura lor cu biosfera. Descopăr lumea etnografic adesea plutind printr-o estetică a realismului magic.
În rezidență, procesul a fost unul comun împărtășit, am mapat pentru al treilea an satul, dar acum m-am apropiat mai mult de oameni în spațiul lor intim, unde m-au hrănit cu mâncare locală și povești. Am dezbătut despre albine, despre drumul peștelui la cherhana, despre vrăji și citit în cafea, despre cheta de mobilă la nunți și despre cinematograf, acest loc de adunare.

D.P.: Care au fost așteptările tale înainte de a începe rezidența și cum s-au schimbat ele pe parcurs?

L.C.: Înainte de a începe rezidența știam doar că voi face fotografii, îmi era dor și asta am făcut, însă m-am lăsat deschisă și purtată de subiecte și oameni, de copaci și pisici, văi și păduri. Unde am fost primită acolo m-am dus. M-a surprins că, deși sunt deja a treia oară la Luncavița, aceasta nu încetează să mă surprindă.

D.P.: Ce impact a avut comunitatea locală asupra artei tale? Ai interacționat cu localnicii sau ai integrat elemente din proximitatea lor cotidiană în lucrările tale?

L.C.: Fotografia este o oglindă a spațiului, prin ochii mei, deci pot spune că este o interdependență directă între spațiu și arta mea, una fără alta nu există. Și mi-am adus aminte că îmi place mult să fotografiez oameni, să stau cu ei, să le arăt cât de mult înseamnă pentru mine scurtele momente de a trăi împreună.

D.P.: Ce ai învățat din interacțiunile cu flora și fauna Dobrogei? Există vreo poveste sau întâmplare care te-a marcat și pe care ai transpus-o în lucrările tale?

L.C.: De când am ajuns în Dobrogea a fost un proces continuu de descoperire a florei și faunei locale. Am început cu plantele, citind despre plaur în cărțile lui Antipa, aceste încrengătură de rizomi, nămol și materie organică, ecosisteme temporare disipate în timp, după îndiguirea fluviului în anii ’80. Drumețiile în Munții Măcin mi-au arăt și ele, an după an, schimbări, am dat de licheni, plante mâncate de viermi și coexistența nouă între cicade și casele lor temporare în rădăcinile plantelor. Anul acesta am interacționat cu ierburi sălbatice de prin păduri, ca izma, plămânărica și pelinul și plante uitate găsite prin grădinile localnicilor, ca bobul.
Cât despre faună, m-am intersectat cu ființe cu care eram obișnuită, de lângă oameni și curțile lor: câini, pisici, găini, porumbei, vaci și albine și cele mici de prin păduri, șopârle și Vaca-Domnului.
Întâlnirile dintre noi și câini, au fost cele mai pregnante, bobițele devenind lucrul cel mai des găsit prin sacoșele noastre pe lângă aparatul de fotografiat.

D.P.: Care este sursa interesului tău pentru proiectele interdisciplinare?

L.C.: Cred că doar interdisciplinar pot înțelege profund complexitatea realității și, fără mai multe perspective, bogăția informațiilor și conexiunilor dintre ele s-ar diminua teribil. Toate straturile de citire adaugă valoare în simplificarea ulterioară. Numai așa simt că pot lucra de ceva timp.

D.P.: Cum ți-a schimbat această experiență perspectiva asupra rolului artistului într-un spațiu rural?

L.C.: Rolul artistului este unul complex și vag în general, dar simt că rolul meu este unul de liant acum, culeg, pun la un loc și reprezint, iar între timp mă joc și pun în valoare ce deja există.

D.P.: Cum te vei folosi de experiențele din rezidență în viitoarele tale proiecte artistice?

L.C.: Interesele găsite aici au stat și vor sta cu mine o vreme și completează diversele mele cercetări personale, creează legături. Toate lucrurile sunt delicat interconectate. De exemplu, plaurul se încadrează perfect în cercetările despre simbiozele din ecosisteme.

D.P.: Ce planuri ai pentru toamna asta? Urmează să te vedem pe undeva și dacă da, unde?

L.C.: Acum lucrez la un mic experiment între carte și sunet, o scrisoare de dragoste către munți, în urma a două experiențe foarte personale în jurul munților Făgăraș, la doi ani diferență. Este o urmare a proiectului „Sounds like a Book” și va fi expusă la Galeria Posibilă pe la jumătatea lui noiembrie.

Artă și Antropologie este o inițiativă @laborator_artistic.
Asociația Laborator Artistic este un proiect demarat în primăvara anului 2020 care și-a propus să devină un partener viabil pentru artiștii emergenți prin crearea de oportunități nu doar expoziționale, ci și de învățate și experimentare prin dialog și susținere reciprocă. Până în prezent asociația a organizat expoziții colective în cadrul ediției NAG 2020, în spațiul @stirbei47 și în @spațiul Dialog de la etajul 4 al MNAC.

„Rezidența Artă și Antropologie” este un proiect inițiat de Asociația Laborator Artistic și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.