Marți, 26 noiembrie, în cadrul expoziției „Chantal by us”, la /SAC Berthelot (str. Gen. H.M. Berthelot nr. 5, interfon 10), vor avea loc performance-urile „Mama râde” de Nicoleta Lefter x Katia Pascariu x Vlaicu Golcea și „Chantal Akerman par Chantal Akerman par Paula Dunker x Katia Pascariu x Laura Săvuțiu” cu Paula Dunker, urmate de un tur curatorial cu Alex Radu.
„Mama râde” -Nicoleta Lefter x Katia Pascariu x Vlaicu Golcea, 7PM
“Ideea performance-ului mi-a venit după lectura cărții “Mama râde” de Chantal Akerman. Am extras din carte momente de mare vulnerabilitate, lucruri despre care nu se vorbește niciodată și față de care nu te pregătește nimeni, dar prin care cu toții trecem sau vom trece cândva. Performance-ul e despre dispariția cuiva drag, despre doliu, despre moarte. Intrăm în fibrele cele mai intime și mai necenzurate ale unui femei care va trece prin moartea mamei sale, fără să ne plângem de milă sau să devenim melodramatice, punem la microscop o emoție care se dilată timp de 45 de minute, ca mai apoi să se piardă în noise-ul de pe Calea Victoriei.” (Nicoleta Lefter)
„Chantal Akerman par Chantal Akerman par Paula Dunker x Katia Pascariu x Laura Săvuțiu”
cu Paula Dunker, 8PM
O femeie cu părul negru, îmbrăcată cu o jachetă și pantaloni de culoare închisă, intră și se așează pe un fotoliu în dreapta cadrului. Așa începe ”Chantal Akerman par Chantal Akerman” (1996), un episod al venerabilei serii produse de televiziunea publică franceză, ”Cinéaste de notre temps”.
După cum explică Chantal Akerman (femeia din fotoliu), ea propune un autoportret „cu ideea de a face filmele mele vechi să vorbească, de a le trata ca pe niște zvâcniri pe care le-aș monta pentru a crea un nou film, care ar fi portretul meu despre mine”.
Așa cum Akerman și-a imaginat inițial, filmele – cincisprezece dintre ele prezentate în ordine necronologică, ca un vast flux audiovizual al conștiinței – sunt lăsate să vorbească de la sine. Ele povestesc despre timp și memorie, compuse și recompuse din planuri statice și imagini frontale, într-un repertoriu în continuă expansiune. O suprapunere de filme experimentale, lungmetraje dramatice, comedii muzicale și documentare.
Lucrarea Paulei Dunker produsă împreună cu Laura Săvuțiu și Katia Pascariu pornește de la acest autoportret și de la declarația lui Akerman care zice ”prefer când altcineva vorbește despre filmele mele” și este însoțită de un act performativ.
Tur curatorial cu Alex Radu 9PM
„Chantal by us” este un proiect de teatru de/re-structurat și des/re-compus experimental- exploratoriu într-un spațiu de expoziție (de galerie), prezentând performance-uri – de/cu Paula Dunker, Katia Pascariu și Nicoleta Lefter -, instalații audio și video – de Vlaicu Golcea și Laura Săvuțiu -, lucrări video performative – de/cu Paula Dunker, Katia Pascariu, Mihaela Michailov și Laura Săvuțiu -, cu un contrapunct radical, dramatic, în lingvistica (și stilistica) vizuală, realizat prin lucrările lui Mircea Suciu, a căror tematici se împletesc cu/ continuă/ prelungesc/ verticalizează tematicile lucrărilor performative realizate în „Chantal by us”. Lucrările lui comentează (chiar și prin titlurile lor) și lucrează într-un mod similar cu redeschiderea/ reinterpretarea/ recontextualizarea unor repere (temporalități) vizuale-culturale majore/istorice suprapuse într-un prezent, în viața personală/ artistică, în de-acum-ul lucrărilor și al prezentării lor astfel (ca temporealități coprezente) la /SAC (Berthelot).
Chantal Akerman (1950, Bruxelles – 2015, Paris) cineastă, scriitoare și artistă multimedia, a fost o pionieră în domeniul filmelor feministe și experimentale. Părinții ei, polonezi, au supraviețuit Holocaustului, aceasta devenind și o temă recurentă de cercetare în toată opera ei: trauma transgenerațională și explorarea identității sale evreiești.
In 2022, revista Sight and Sound a desemnat filmul „Jeanne Dielman, 23, quai du Commerce, 1080 Bruxelles” (1975) ca fiind cel mai bun film din toate timpurile. Pentru prima dată în 70 de ani, celebrul sondaj realizat o dată la 10 ani pune pe primul loc un film regizat de o femeie, care adoptă o abordare conștientă și radical feministă în ceea ce privește cinematografia. De la filme de ficțiune și autoficțiune, a trecut și prin documentar, scurt și lung metraje, și, mai târziu, după 1995, la instalații video în spații expoziționale precum Jeu de Paume, MoMA, Centre Pompidou, Documenta 11, Palais de Tokyo, Bienala de la Veneția, Bienala de la Sao Paulo.
Considerată drept una dintre cele mai importante regizoare europene ale generației sale, Akerman a realizat și peste 15 instalații video: „Aș dori ca vizitatorii să aibă o experiență fizică prin timpul utilizat în fiecare cadru. Vreau ca timpul să se desfășoare în interiorul lor, să simtă cum timpul pătrunde în ei.”
Intrarea este liberă, pe bază de rezervare: https://forms.gle/nrAivyR7mTwyiga88. Intrarea nu se va putea face în timpul performance-urilor. Locurile fiind limitate, vă rugăm de asemenea să ne anunțați pe info@spatiuldeartacontemporana.ro în cazul în care nu mai puteți ajunge, pentru a putea oferi locurile altor spectatori.