Interviu realizat de Diana BADEA
Avi Cicirean este fondatorul și managerul Brand Minds, Brand Emotion, Digitalium și Bucharest Business Institute. Este, de asemenea, un artivist, dar mai ales un colecționar pasionat. În cele ce urmează veți citi un dialog sincer, demistificator, pe alocuri cu umor, asupra a ceea ce înseamnă arta și colecționismul, dar și despre cum să începi o colecție, văzută nu atât ca posesie sau cumul, cât mai ales ca iubire pentru artă, identitate și formă de exprimare.
Care este povestea din spatele colecției tale?
De copil am crescut în casă cu cataloagele lui Tonitza, Grigorescu, Toulouse-Lautrec și ce se mai găsea pe atunci la editura Meridiane. Fiind singurele cataloage cu imagini colorate și fascinat de conținutul lor, le răsfoiam aproape zilnic. Mai mult de atât, bunicul meu a fost pictor și sculptor amator, era o formă de relaxare pentru el, să sculpteze și să picteze. Țin minte că și maică-mea pirograva. Am crescut în mediul acesta, înconjurat de această vervă artistică și de expresie. Eu am pornit din zona de muzică, apoi am translatat – după ce am încheiat acest capitol – energia către arte vizuale. Cam acesta ar fi un mic context.
Am început să colecționez artă de vreo 14 ani, din 2010 mai exact, iar prima lucrare pe care am achiziționat-o a fost ceva de decor, pentru că dădea bine în casă. Apoi mi-am zis: it’s more than this, iar când am fost la Arad, la maică-mea, am dat în bucătărie de tablourile pictate de bunicul meu și m-am gândit wow, cum ar fi să le duc la București, iar cât mama s-a mai dus să mai facă treabă prin casă, am luat tablourile, le-am băgat în mașină și le-am adus cu mine, la București. Aici le-am pus pe perete însă nu prea se potriveau cu designul casei și, din nou, a fost un moment de reflecție. Lucrările bunicului nu se potriveau, dar conțineau un sens, acela de a-mi dori să înțeleg mai mult despre artă. Și așa a început călătoria mea în lumea artei: să fiu pasionat, să merg la expoziții, la târguri de artă, la muzee, chiar și în anticariate, țin minte, așa mi-am făcut și o colecție impresionantă de cataloage de artă, iar asta pentru a înțelege cum stă treaba.
Cred cu tărie că nu poți înțelege contemporanul dacă nu ai noțiuni de bază despre istoria artei. Primul meu moment disruptive a fost atunci când am ajuns la MoMA, la muzeul de artă modernă din New York, în 2008, iar acolo am dat de trei ziare mototolite, un scaun fără un picior, cinci cioburi și mi-am zis: asta e o tâmpenie, asta nu e artă, însă m-a intrigat că nu am înțeles despre ce este vorba. Și am mers mai departe în explorarea mea.
Care este principala motivație din spatele actului de a colecționa?
Cred că este înainte de toate o descoperire continuă. De când am început să colecționez, am migrat prin mai multe etape. Oricum, e mult spus colecționat, eu nu mă consider neapărat un colecționar, pentru că nu fac treaba asta pentru a avea o colecție, ci pur și simplu când am niște bani disponibili, încerc să mai pun o cărămidă la ce sunt eu, adică ceea ce mă reprezintă pe mine. Nu fac de dragul de a poseda un număr de lucrări în colecție, de show off, ci pur și simplu aceste opere fac parte din propria mea călătorie. Ce am remarcat, de când am început acum treisprezece-paisprezece ani, este că achiziționez constant una – două lucrări pe an. Și atunci, în ani, se adună. Aș putea spune că totul se materializează într-o colecție, însă eu o înțeleg mai mult ca pe o incursiune personală. Este o chestiune de identitate și de formă de exprimare.
Este foarte interesant punctul acesta de vedere asupra ideii de colecție, ea este sau devine o colecție, însă cu o amprentă foarte personală.
Exact, țin minte o lucrare pe care am luat-o de la Paris, îmi amintesc galeria la care am fost, le-am cerut să mi-o rezerve, iar când am avut banii am achiziționat-o. Am încercat întotdeauna să fac ca arta să nu devină un efort, o povară. De multe ori nu mi-am permis anumite lucrări, de multe ori mi-am zis: ok, i gonna skip this, iar alteori am avut înțelegerea galeriilor și a artiștilor, dar mai mult a galeriilor, pentru că nu prea sar galeriile din ecosistem. Adică, așa mi se pare fair și, cumva, cred că partea asta financiară are un impact și asupra lucrărilor pe care le iei sau asupra înțelegerii galeriilor și a artiștilor finalmente.
Cum se începe o colecție? Ce recomandări, sugestii, idei oferi unor posibili viitori colecționari?
Mă consider norocos că am achiziționat, la început, două tablouri fake, nu mă pricepeam.[…]*
*Interviul poate fi citit în integralitate în primul număr tipărit al revistei Empower Artists disponibil spre achiziție online aici sau fizic în librăriile Cărturești, La Două Bufnițe și în cadrul RAD ART FAIR 2024 (16-19 mai).
Photo credit: Alex Gâlmeanu
