Diptych Art Space din Bucuresti prezintă expoziția de grup The future is uncertain but the end is always near, curatoriată de Ada Muntean. Expoziția reunește șase artiști preocupați de “caracterul perisabil al materiei ce conferă substanță realității înconjurătoare. Expresia „viitorul este incert, dar sfârșitul este întotdeauna aproape” este adesea atribuită lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors. Aceasta reflectă un sentiment de inevitabilitate și recunoașterea faptului că, în ciuda incertitudinii a ceea ce urmează, există o finalitate pentru toate lucrurile/ființele ce compun lumea așa cum o cunoaștem.

Într-un sens mai larg, surprinde ideea că viața este finită și, indiferent de incertitudinile cu care ne confruntăm în viitor, există o conștientizare constantă a mortalității noastre. Încurajează o perspectivă care prețuiește momentul prezent și subliniază importanța de a profita la maximum de timpul pe care îl avem. Elementele figurative prezente în lucrări devin un pretext pentru sugerarea temporarului, a ciclicității vieții, prezentând mici fragmente prețioase de efemer. Demersurile plastice propun niște puncte de pornire în imaginarea unor scenarii non-narative asupra unor realități posibile, pornind de la elemente/cadre recognoscibile privitorului.

Așadar nu se materializează nici o concluzie fermă asupra unei dimensiuni temporale, ci mai degrabă se încheagă o atmosferă organică de percepție asupra unor universuri vizuale specifice, simbolice pentru o realitate decupată și interpretată.

The future is uncertain but the end is always near trasează câteva perspective plastice despre un subiect vast și totodată ambiguu – viitorul ca promisiune relativă în cadrul unei existențe fragile, temporare. Expoziția se configurează astfel ca un proiect de grup cu viziuni distincte, însă complementare, ce creează în mod metaforic o lupă de observație asupra microcosmosului, cotidianului și fragmentelor existențiale ce evocă ciclicitatea vieții.

Robert Andacs urmărește să extragă esența și semnificația motivelor pe care le alege, eliminându-le din contextul lor inițial. Demersul său vizează decontextualizarea subiectului și trecerea lui prin filtrul personal, care poate crea o conexiune directă și intimă între subiect și privitor prin simplul fapt că obligă privitorul să acorde atenție completă unui obiect pe care probabil l-ar ignora cu ușurință.

Dragoș Burlacu folosește o gamă largă de stiluri și medii pentru a crea lucrări care fuzionează abstractul și figurativul. Compozițiile sale devin simbolul explorării de sine prin procesul creativ și o analiză a realității recognoscibile. Dualitatea și flexibilitatea artistului se oglindesc în creațiile sale și în varietatea de teme pe care le abordează. În cadrul proiectului, Dragos Burlacu explorează în lucrări ideea găsirii unui nou cămin, a unui viitor posibil într-un context nou.

Taisia Corbuț realizează experimente în jurul expresivității liniei și a materialității diferitelor suporturi folosind ca simbol figura umană esențializată ca formă și epurată de detalii anecdotice. Aceasta apare sub forma unor personaje lipsite de gen sau identitate, care vorbesc deopotrivă despre vulnerabilități personale și colective în raport cu necunoscutul/incertitudinea. Dialogul creat între sensibilitatea liniei și duritatea suportului subliniază ambivalența ființei și capacitatea ei de sublimare și transformare.

Teodora Cosman experimentează cu fotografie, video și obiecte găsite, reflectând o contemplație statică, unde mediul familiar devine teatrul epifaniei. Folosind cele mai modeste instrumente, un telefon mobil, ca mijloc de a surprinde esența lucrurilor, compozițiile Teodorei reflectă un spirit de observație în care actul de a privi precede și chiar devine autosuficient oricărui gest artistic. Cunoașterea intimă a obiectelor și locurilor familiare nu face decât să adâncească semnificația lor estetică. Artista explorează expresivitatea naturii moarte și a decupajelor cotidianului într-o cheie estetică minimalistă.

Răzvan Neagoe se exprimă prin: fotografie, pictură, obiect, colaj, performance, instalație, landart și new media, dezvoltând proiecte cu tentă socială, de arhitectură dar și de recuperare a operelor clasice. Demersul său fotografic din cadrul expoziției gravitează în jurul peisajului industrial și a relației dintre imagine și timp. Astfel, simbolistica temporală devine un element decisiv în decriptarea imaginii.

Ada Muntean abordează problematica identității omului contemporan, a sinelui, a ego-ului și a relației corp-societate. În viziunea ei, corpurile umane descriu o realitate cunoscută fără a o delimita cu certitudine: de la o înșiruire de posibile tipologii/caractere umane, la înfățișarea unei culturi/societăți și până la confesiunea unei istorii personale. Compozițiile ei urmăresc o dematerializare a trupului, iar ideatic subliniază decadența existențială. Artista realizează compoziții grafice compuse din fragmente figurative ce descriu o micro-realitate prețioasă, organică, supusă unor transformări inevitabile determinate de timp.

Numitorul comun ce conectează acești artiști este raportarea la materie în relație cu timpul și raportarea la timp în conexiune cu relativul, imprevizibilul și necunoscutul.
Experimentele plastice urmăresc calitatea expresivă, spectaculoasă tehnic, concentrată în jurul unor detalii ale existenței cotidiene, ce compun viața în complexitatea ei și în același timp îi anunță sfârșitul.” (text curatorial)

Artiști: Răzvan Neagoe, Robert Andacs, Taisia Corbuț, Ada Muntean, Teodora Cosman, Dragoș Burlacu

Expoziția poate fi vizitată până pe 17 decembrie 2024.