Expoziția L U M I N A L, semnată de artistul David Farcaș, poate fi vizitată la Biju Gallery din Cluj-Napoca până pe 15 octombrie 2023.

“Printre artiștii care s-au remarcat în mod deosebit în mediul (noii) picturii, în ultimii 5 ani, se află cu siguranță David Farcaș. Cu un Masterat finalizat la secția de Sculptură, gen pe care îl practică imediat după încheierea studiilor, adesea în instalații poveriste realizate din lemn vechi recuperat, în contextul specificității amintite, acesta ajunge desigur să abordeze pictura ca mediu dominant. Una cu un discurs bine articulat, profund personal și estetizat, având o materialitate ca de frescă, inspirat de eroi ai anti-modernismului secolului XX, ca Mario Sironi, Giorgio Morandi sau Carlo Carrà cel de după Futurism, preluând în mod principal un rafinament desăvârșit al compozițiilor, ascuns sub o aparentă simplitate a subiectelor reprezentate.

Cu toate că lucrează intens și susținut, picturile lui David sunt puține. Asta pentru că totul se întâmplă pe pânză sau pe suportul de lemn, după caz. Uneori lucrarea comportă mai multe variante, schimbări de subiect sau compoziționale, iar când imaginea finală este „oprită” de artist din toate posibilele sale configurații, mai pot apărea una sau două iterații, diferite doar cu un grad în detalii și atmosferă. Această adăugare stoică de straturi succesive nu îl deranjează câtuși de puțin, căutând acea materialitate fizică a frescei, susținută și printr-o schemă cromatică tonală.

Al doilea aspect evident care transpare din lucrările sale este lumina, aceea atât de specifică estului isihast, ori din pintura metafisica. Acest efect este obținut datorită tehnicii prin care dispune culoarea, invers sankir-ului bizantin, artistul aplică întâi culorile deschise modulând tonal spre cele închise, obținând astfel acel efect al luminii conținute, ce radiază din interiorul cadrului, al scenei. La acest aspect mai contribuie și sursa de lumină a compozițiilor, puternică ca de reflector și galbenă asemni unui bec de bucătărie nouăzecistă, care vine fie dintr-o sursă zenitală anulând umbrele, fie dintr-una oblică, accentuându-le și astfel, proiectându-le chiar în mijlocul compoziției.

Efectele atmosferice pe care le caută au loc în scene diurne, adesea sub blur-ul albăstrui al asfințitului, nu în lumina directă, arsă, a soarelui. Pentru acest efect, artistul nu folosește trucuri ca diluarea culorii cu terebentină sau alte substanțe, ci face uz de aceeași modulare a culorii în straturi succesive. Compozițional, scenele nu se sinchisesc de reguli ca perspectiva liniară, nici nu încearcă să își ascundă infuziile suprarealiste, mizând ca și în cazul luminii pe efectul maxim, pregnant.
Este și foarte mult Cézanne la David, dar nu evident, ci prin modul în care alege să înțeleagă că totul se întâmplă în spațiul plan al suprafeței, prin modelajul materiei imaginea formându-se prin pete de culoare, nu prin linii, procedeu de construcție venit ca natural poate și din specializarea sa în sculptură. Astfel, opoziţia tradiţională dintre culoare şi desen este anulată, orice diviziune a suprafeţei putând fi în sine un procedeu artistic individual. Un alt efect obținut este că orice sugestie de volum este anulată.

Narativul este ambiguu și implicit, atmosferic și el, din specia Realismului Magic. Spre exemplu, nu pot să vă spun de ce, poate nici artistul în cuvinte precise ― ci mai degrabă apofantic, ca procedeu de-asemenea specific spațiului psiho-social în care ne aflăm ― de ce pânza de mari dimenisuni cu un cosaș, care ar fi putut fi o scenă perfect rurală, este în fapt o trimitere atmosferică către Piața Libertății din Baia Mare.
Adesea peisajele sale sunt o mixtiune de rural cu urban, de clădiri reale cu altele imaginate într-o arhitectură clasică schematizată. Sunt clădiri angulare ce par că ar fi sculptate dintr-un bloc masiv, luminat de sus, fără umbre. Ferestrele opace deviază lumina în loc să o invite înăuntru, trădând lipsa spațiului locuibil interior, și respingând astfel privirea. Străzile sunt pustii și mai mult decât adesea intersecții, drumuri oprite. Senzația de claustrofobie este accentuată și de cerul dens, crepuscular, care pare să îngreuneze orașul.

Într-una dintre lucrări, nuanțele de ultramarin pal din prim-plan, de gri-ușor-atins-de-galben din peisajul planului secund, de cobalt palid al clădirii, ochiilor și vasului, cu un cer de umbră naturală topit în umbră arsă sunt pe atât de delicate, pe cât de eficiente în a transmite o atmosferă de timp suspendat, atât de specifică lucrărilor sale. Este un mod prin care patosul și retorica antagonistă a contrastelor înalte sunt desființate și în care lucrarea necesită o lungă contemplare înainte de a putea începe să își devoaleze sensurile.
În fapt, cred că multe asemenea instanțe din picturile lui David Farcaș se confruntă chiar cu problema bazală a picturii și artei occidentale, cum sa reprezinți ceva care nu există în lumea obiectuală?” – Horațiu Lipot, curator expoziție.