Un material scris de Gabriela Filip, studentă la Facultatea de Istoria și Teoria Artei (Anul II)

Într-o formă neobișnuită, Galeria de artă „Nicolae Tonitza” din Iași a prezentat, în perioada 3-8 octombrie 2024, spațiul unui apartament sub titlul „Etaju’ 1”, rezultat al demersului creativ comun al Grupului artistic „Apartament nr 6”, din care face parte și curatoarea expoziției, Cristiana Ursache.¹

Pe linia artistei Tracey Emin – care și-a expus patul și odată cu acesta lenjeria cu urme de existență – , a lui Joseph Kosuth – care a expus scaunul în format fizic, lingvistic și fotografic – , grupul artistic „Apartamentul 6” reconstruiește un apartament tipic cu baie, cameră de zi, dormitor, bucătărie și o boxă.

Dintr-o perspectivă, expoziția „Etaju 1” pune accent pe memoria afectivă și pe modul în care aceasta influențează relația cu spațiile în care trăim. Fiecare încăpere este sugerată de instalații și poartă cu sine o narațiune personală specifică, devenind astfel un spațiu de memorie comun și deopotrivă expresie artistică singulară.

Artiștii echipei „Apartamentul nr. 6” transformă fragmente din viața domestică în poezie vizuală, prin care sunt evocate întâmplări, emoții și atmosfera unor vremuri trecute, într-un amestec de tehnologie, ludic și obiecte cotidiene reinterpretate.

Astfel, dormitorul anterior anilor 2000, conceput de Marean², este o instalație care se concentrează pe memoria mass-media a acelei perioade. Spatiul include un birou cu un scaun, iar pe birou se află un calculator care redă imaginea camerei din copilărie a artistului, surprinzând detalii precum soba, carpeta cu „Răpirea din Serai”, televizorul și programele specifice acelor ani, acestea două punctând specificitatea de gust a epocii. Publicul are acces la „vizitarea” fiecărui colț de încăpere, intrând astfel în intimitatea camerei lui Marean și, chiar poate schimba programele TV, tocmai pe conținutul emisiunilor din anii ’90.

Baia realizată de Radu Mihai Tanasă³ este o delimitare din perdele de duș, cu o chiuvetă și un ecran pe care rulează o secvență video ce ilustrează o cadă cu un personaj animat – prieten imaginar din copilărie. Din nou se apelează memoria afectivă, una în care baia nu este doar un spațiu funcțional, ci un loc al imaginației și al visării. Aici, universul imaginar din copilărie este readus în prezent, sugerând felul în care spațiile fizice, încărcate de amintiri subiective, se pot transforma în lumi fantastice.

Ioana Mihai⁴ s-a ocupat de un dormitor care este o altă reinterpretare a intimității. Cearșaful, pernele și plapuma sunt atașate vertical de perete, peste care se proiectează imaginea agendei, a însemnărilor din adolescență a artistei așa cum erau înregistrate pe telefonul acesteia. Lucrarea vorbește despre transformarea intimității în era digitală – patul nu mai este doar un refugiu fizic, ci și unul virtual, intermediat de tehnologia care încă nu expunea intimitatea. Proiecțiile luminoase, atât cele digitale cât și cele reale, se contopesc și evocă interacțiunea noastră tot mai complexă cu spațiul înconjurător, în care luminile virtuale devin o extensie a lumii fizice.

Intervenția artistei Pansy⁵ aduce un element ludic inspirat din YuGiOh/Duel Masters. Pe un perete, o carte de joc este înrămată, iar în cutia mare neagră de alături, desenul de pe carte este reprodus grafic la scară foarte mare chiar de artistă și poate fi văzut printr-o mică fereastră de pe peretele cutiei, similar unui diapozitiv. Acest gest de redimensionare a unui obiect al copilăriei vorbește despre felul în care nostalgia și ludicul fac parte din identitatea noastră, chiar și în viața adultă. Extragerea unui astfel de element din contextul său originar și amplificarea lui îl transformă într-un obiect de contemplare și devine un element estetic, o fereastră către propria noastră copilărie.

Lucrarea Ruxandrei Mărgineanu⁶ sugerează o boxă, realizată din sticle atârnate și fotografii, amintindu-i de bunicul ei și de ritualul fabricării băuturilor spirtoase tradiționale. Prin trimiterea și la activitățile de conservare a legumelor, fructelor, această lucrare este un omagiu adus tradiției și relațiilor intergeneraționale. Obiectele folosite, mute prin natura lor, reprezintă încapsulări ale memoriei – sticlele atârnate nu sunt doar recipiente, ci și simboluri ale relației afective dintre nepoată și bunic, ale timpului petrecut împreună și ale gesturilor cotidiene încărcate de semnificații.

Curatoarea Cristiana Ursache afirmă că „Lucrările expuse vorbesc despre dimensiunile multiple ale intimității și invită la o reconsiderare a relației noastre cu spațiile familiare. Astfel, publicul este îndemnat să reflecteze asupra propriei experiențe a spațiului de locuit și să exploreze felul în care aceste spații sunt martore ale celor mai profunde acte ale existenței umane.”

Așadar, lampa de pe birou nu mai este doar o sursă de lumină, ci simbolizează momentele petrecute în solitudine, studiind sau citind. Toate obiectele ce ocupă spațiul de locuit păstrează silențios urmele atingerii, ale rutinei, ale emoțiilor și revelează cum felul în care spațiul domestic, deși profund intim, conține elemente care rezonează cu trăirile și experiențele altora.

Dintr-o altă perspectivă, locul domestic se preschimbă în loc public deschis spectatorului ce trece prin conversia locatarului, păstrând în ambele ipostaze aura intruzivă de musafir.
În repartiția fluctuantă a rolurilor, apare o tensiune subtilă între a fi acasă într-o galerie și a fi un spectator în propriul spațiu. Musafirul-spectator se poate simți simultan acasă, prin experiența evocată de obiectele expuse, poate similare celor personale, dar și străin, conștient de faptul că explorează o lume a altcuiva.

Schimbarea de perspectivă provoacă o dezintegrare a relațiilor tradiționale dintre gazdă și musafir, locatar și spectator, generând o experiență transgresivă și provocatoare. Emoțional, complexul de instalații poate fi perceput și ca un comentariu despre „a te simți ca acasă” oriunde, inclusiv în galerie versus „a te simți străin acasă”, unde uneori se asumă rolul de musafir, străin, spectator.

Prin analogie cu semnificația locului și a spațiului urban dată de filosoful francez Michel de Certeau, locul privat – obiect al expoziției „Etaju 1” – devine un spațiu practicat prin intermediul activităților și percepțiilor publicului. Și din această perspectivă, apartamentul se transformă din nou într-un loc instabil, o rețea de semnificații mereu în schimbare, rezultând într-o reconfigurare a relației dintre privat și public, dintre spațiu ordonat și spațiu practicat, contestând în final atașamentele față de confortul oferit de locurile fixate și identitățile fixe.

Privitorul nu este acolo pentru a respecta reguli de utilizare cotidiană, ci pentru a explora, interpreta și reconfigura semnificațiile asociate spațiului domestic. Prin această interacțiune, apartamentul se transformă în spațiu al negocierii, al reinterpretării, așa cum, pentru Michel de Certeau, trecătorii transformă o stradă ordonată într-un spațiu urban activ.

Similar felului în care Michel de Certeau vorbește despre detournement (deturnare) – adică folosirea unor spații urbane pentru scopuri neașteptate – și în cazul apartamentului expoziție, spațiul domestic este deturnat și transformat. Scaunul de la masa de birou nu mai este doar un loc de ședere, ci un simbol al intimității oferit spre explorare, pierzând astfel din intimitatea originală; boxa, care în mod normal este un loc al unor activităților domestice și private, se transformă în lucrare de artă, un spațiu de reflecție estetică și de interogare a ceea ce înseamnă cu adevărat un spațiu privat.

Note:

1. Cristiana Ursache este curator la Galeria Artep Iași, cercetător și editor. Practica sa curatorială se concentrează pe documentarea și înțelegerea artiștilor colaboratori și pe facilitarea experienței vizuale pentru diferite tipuri de audiență. Cu experiență în medierea culturală, sprijină dialogul și schimbul de cunoaștere cu prilejul oricărui proiect cultural. În prezent, lucrează la o cercetare doctorală despre practicile curatoriale din România din anii 2000-2023, contribuind la cartografierea și evoluția curatoriatului românesc;
2. Marean este un artist multimedia român. Cea mai mare parte din producția sa artistică explorează, dar nu se limitează, la teme care variază de la cultura internetului la diferitele dimensiuni ale violenței, neglijării și degradării. În mare parte natura muncii sale artistice se prezintă printr-o abordare brută, imprudentă și experimentală, statementul artistic luând formă prin imagini îndrăznețe ce participă la crearea unui spațiu ciudat, abstract și nedefinit;
3. Radu-Mihai Tănasă e un artist emergent a cărui practică artistică se preocupă cu tematici precum disforia culturală, identitatea masculin-balcanică și condiția de emigrant. Lucrează predominat cu video, performance și software art;
4. Ioana Mihai este o artistă vizuală emergentă care își desfășoară activitatea în București, România. Ea dezvoltă teme cu dimensiuni sociale și culturale cu scopul de a crește gradul de conștientizare a preocupărilor comunității în care activează. Pentru a-și exprima discursul, abordează tehnici multidisciplinare, care îmbină pictura, sculptura sau instalațiile;
5. Pansy este o artistă multimedia din Iași, România. Interesată de estetica vizuală a României anilor 2000. Pansy refuză atât înscrierea în categorii clasice de artă vizuală, cât și asumarea unui discurs artistic transparent. Prin asumarea unei poziționări artistice voit opace, Pansy prefera discursul artistului comunicat prin intermediul lucrărilor sale. Pansy investighează posibilitățile mediului ei ales și este întotdeauna centrata pe practica ei și, prin îmbinarea temelor mari ale picturii istorice cu formele contemporane, lucrările lui Pansy nu se referă doar la subiectul lor specific, ci și la actul picturii în sine;
6. Experiența personală a Ruxandrei Mărgineanu joacă un rol central în parcursul său artistic, încercând să dezvolte subiecte atât din amintiri, cât și dintr-un proces observație, provenind din cultura și aspectul României din timpul și după regimul comunist.