Expoziția de grup „Before a Warning (Atunci ca și acum)” de la Galeria Ivan, un proiect care reunește lucrările artiștilor Sándor Bartha, Geta Brătescu, Florina Coulin, Ion Grigorescu, Gavril Pop și Iulia Toma, propune un dialog vizual ce traversează generații și practici artistice diferite.

„Expoziția pornește de la video-performance-ul realizat de Ion Grigorescu în 1994, la Timișoara, pentru expoziția “Orient, Occident”, curatoriată de Ileana Pintilie. Lucrarea va fi prezentată în premieră, nefiind expusă la momentul realizării sale. În acest video-performance, Ion Grigorescu își intervievează colegii, ridicând problema conflictului și a violenței. Atunci, ca și acum, tensiunile împingeau populația într-o zonă încordată de așteptare, marcată de incertitudine. La 32 de ani de la realizarea acestui video, ne aflăm într-o situație similară: un război la graniță, o societate divizată și o succesiune de conflicte care fie au erupt deja, fie urmează să o facă în multiple puncte ale globului.
Filmul lui Ion Grigorescu devine astfel punctul zero al expoziției “Before a Warning (Atunci ca și acum)”, un spațiu în care, asemenea video-ului, discuțiile, reflecțiile și întrebările sunt încurajate. Pe fondul unei crize a securității globale tot mai sufocante și impredictibile, prăbușirea accelerată a vechii ordini face ca nevoia de a vorbi despre prezent să se deschidă instinctiv.

Problema ierarhizării este abordată de Sándor Bartha în seria de animații “VIP”, care pornește de la numărul din 12 octombrie 1940 al ziarului Székely Közélet. Ediția festivă, publicată după al doilea Dictat de la Viena, prezintă pe primele pagini vizita guvernatorului Miklós Horthy și a soției sale la Odorheiu Secuiesc. În contrast, pe ultima pagină, câteva rânduri anunță deschiderea atelierului permanent al lui Sándor Bartha (bunicul artistului), maistru tocilar, în același oraș. Pe baza acestui document, artistul creează personaje inspirate atât de oamenii de stat, cât și de meșteșugari, interogând critic instituția VIP și criteriile care definesc „oamenii foarte importanți”.

Pentru Geta Brătescu experiența războiului a fost una reală, rememorată în volumul „Atelier Vagabond” publicat în 1994 (pg. 36-37, ed. Cartea Românească), unde povestește cum clădirea liceului de fete Despina Doamna devine spital pentru răniții în război iar elevele din cursul superior supravegheau saloanele. Seria Forme Pre-Medeice, 1975-1977, a pornit de la imaginea unui convoi militar desenată de Geta Brătescu într-o compoziție structurată dintr-o masă de forțe conflictuale, păstrând încă dovezi estompate ale unei arheologii contemplative: pânză, lemn, paie, fier. Din această serie se dezvoltă ulterior forma medeică, detașată din masa de tensiuni contrarii.

Războiul apare în lucrările Florinei Coulin ca o prezență a epocii, filtrată prin presiunea informațională și tensiunea care traversează viața cotidiană. Conflictul din Vietnam este unul dintre reperele acestui context, care marchează modul în care realitatea este percepută și reprezentată. În lucrările sale, Florina Coulin explorează această tensiune prin gesturi și structuri vizuale care reflectă incertitudinea și fragilitatea lumii în care trăiește. Practica sa devine un spațiu de articulare a propriilor impresii și sentimente, în care sunt sondate limitele și posibilitățile gândirii, din perspectiva unui „om tânăr, între tineri”.

Gavril Pop este atent la incertitudinea și anticipația care definesc momentul premergător în care ne aflăm. Căderea în prăpastie este precedată de pasul de pe margine. Iminența căderii și observarea unei situații-limită creează un sentiment confuz, pe fondul căruia artistul ridică problema violenței și a felului în care limbajul susține conflictul. Tensiunea devine o stare de fapt care, în timp, conduce la autodistrugere. În practica sa artistică, reciclarea și reutilizarea materialelor capătă un sens ce transcende factualul, devenind o metodă de regenerare și de reconfigurare a obiectului.

Video-ul Perfect al Iuliei Toma se construiește în jurul unui gest repetitiv, hipnotic. Șlefuirea nasturilor uniformei militare devine un canal de comunicare și rememorare a ritualului zilnic practicat de tatăl artistei. Relația de prezență–absență cu figura paternă este redată prin rigurozitatea și atenția acordată detaliilor, menite să construiască imaginea unei ținute perfecte, asociată respectabilității. Astfel, un gest aparent rigid se transformă într-un moment intim de reconectare cu trecutul. Memoria tatălui reapare și în lucrarea Buzunarul întors acasă unde amintirea ritualului așteptării acestuia se reflect în detaliul uniformei” (text curatorial)

Expoziția poate fi vizitată în spațiul Galeriei Ivan din Cotroceni, strada Profesor Doctor Dimitrie Grecescu 13, până pe 8 martie 2026, de miercuri până sâmbătă între orele 14:00-18:00 sau pe bază de programare.