Interviu Marina ARISTOTEL: “Cred că în arta contemporană privitorul nu mai are sprijinul figurativului”

[*Ascultă interviul accesând fișierul audio de la final.]

Marina Aristotel (n. 1985, Medgidia) este artist vizual. Locuiește și lucrează în București. În 2015 a absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția pictură, iar în 2017 a obținut un master pentru aceeași specializare. A participat la numeroase expoziții de grup.
În prezent este reprezentată de o importantă galerie de artă din capitală care are un spațiu de expunere și în Elveția. Ultima sa expoziție personală a fost în Elveția, la Lugano, la sfârșitul lunii februarie 2020, chiar înainte de introducerea restricțiilor cauzate de pandemie.

Ce reprezintă arta pentru tine?

Arta mă trezește la viață. Tot ce ține de artă îmi stârnește curiozitatea. Recent vorbeam cu coach-ul despre cum îți alegi profesia cea mai potrivită și o idee des întâlnită, ca să afli ce ai face cu usurință zilnic, este să vezi ce subiecte îți trezesc interesul, despre ce ai putea vorbi fără să obosești și chiar cu bucurie…cam asta pățesc eu cu arta și, dacă aud pe altcineva vorbind despre subiecte legate de artă, imediat îmi direcționez atenția acolo. În cazul meu arta îmi oferă posibilitatea să îmi descopăr propria personalitate. Sunt mai receptivă la ce se întâmplă în viața mea și în jurul meu. Cred că arta are harul de a te face să cauți mai mult, îți trezește atenția.

Când ai simțit că menirea ta este să fii artistă?

Arta a fost întotdeauna lângă mine. Îmi place ideea de a comunica prin imagini. Deși desenul și pictura m-au atras mereu, a fost o perioadă în care am studiat altceva și nu eram sigură că mă voi reîntoarce la artă, dar am avut norocul să mă reintersectez cu pictura. Ca prima facultate am făcut ASE-ul, dar am simțit că lipsește ceva esențial pentru mine și am decis să dau la UNARTE, secția pictură. De atunci arta face parte din viața mea constant.

Trăim într-o societate capitalistă care pune accent peproducție, consum, profit și succes. Vinzi, ești considerat un artist de succes. În ce măsură ordinea socială actuală îți influențează alegerile, scopurile, idealurile și intențiile?

Cred că nu este ideală situația în care un artist, având presiunea zilei de mâine, trebuie să creeze ceva comercial pentru a se putea întreține. Eu am noroc că mai am o profesie. În afară de artă mă ocup și de un business și atunci nu am această presiune. Din fericire pot crea exact ce simt. Am timp și libertate să experimentez cu materiale și să aleg ce îmi place, ceea ce mă ajută să îmi exprim ideile indiferent dacă rezultatul este comercial sau nu.

Care este relația ta cu mediul artistic?

Sunt la curent cu expozițiile care se țin și încerc să ajung cât de des pot. În plus, încerc să ajung și la marile evenimente cum ar fi Bienalele sau Documenta. De abia astept vara aceasta să ajung la Documenta în Kassel, am fost și la ultima ediție și, într-adevăr, simți că poti lua pulsul artei contemporane vizitând această expoziție.

Ai un contract de reprezentare cu o importantă galerie de artă contemporană din capitală. Cum a început colaborarea cu Estopia Gallery?

Am fost contactată de Irina Ungureanu, unul din fondatorii Galeriei Estopia, după ce a văzut lucrările mele într-o expoziție de grup. După o vizită la atelier și o discuție legată de proiectele pe care le aveam în lucru am decis să semnăm contractul de reprezentare și, ulterior, am avut expoziții personale la sediul galeriei din București și Lugano, în Elveția.

Crezi că un artist se poate face cunoscut de unul singur sau doar colaborarea cu o galerie de artă îi poate garanta succesul?

Cu siguranță colaborarea cu o galerie de artă este un factor important pentru a crește notorietatea unui artist. În plus, cred că așa poate ajunge la un public nou și chiar diferit de cel la care este expus în mod normal. Evident, există și artiști care au succes fără a fi reprezentați de o galerie, dar sunt puține cazuri și va trebui să își aloce timp și pentru partea de promovare ceea ce, în multe cazuri, nu este un aspect plăcut de artist, care preferă să se concentreze pe creație.

Povestește-mi te rog despre practica ta artistică?

Pentru mine unul din motto-urile care mă ghidează în arta este de a experimenta mereu, de a nu limita expresia. Din aceast motiv am lucrat cu materiale inedite cum ar fi rășina, plexiglas, lucrările mele situându-se de multe ori la limita între pictură și obiect. M-a atras rășina, cu care am început să lucrez în timpul facultății, și am continuat de-a lungul anilor deoarece are un caracter aparte de a „înghiți” celelalte materiale. Mă bucur de transparența ei care permite utilizarea de straturi și oferă o notă diafană suprafețelor, dar și blochează în timp elementele, nu mai poți interveni o dată ce este uscată. Este un contrast pe care îl folosesc des, deoarece în arta mea mă preocupă procesul și etapele prin care construiesc lucrările.

Ce primează în lucrările tale? Pe ce pui accent?

Pentru mine este esențial jocul cu suprafețele, cu volumetria și proporțiile. Pentru o parte bună din lucrări stabilesc inițial paleta cromatică și o compoziție inițială, dar pe măsură ce lucrez permit și hazardului să intervină. La fiecare etapă analizez direcția lucrării și pot introduce elemente noi sau chiar materiale diferite. Caut ca prin arta mea să provoc oamenii să caute, să fie mai atenţi la ceea ce este în jurul lor. De multe ori cei care se uită la lucrărilor mele doresc să le atingă, să înțeleagă cum sunt construite și îmi spun ce le place sau nu, ce văd ei acolo. Acest dialog este foarte important pentru mine.

Care este proiectul tău de suflet?

În acest moment aș alege seria AASAMBLAJ ce a fost și prima expoziție personală și a fost o trecere de la rașină la asamblaj, o tehnică cu care ulterior am experimentat în mai multe medii, de la acrilic la plexyglass. Lucrările din seria AAsamblaj sunt lucrări ce își schimbă starea și forma, practic există o pictură inițială pe care o pictez liber, sentimentul și impulsul sunt cele care construiesc după aceea le tai, decupez, dezasamblez și le recompun/asamblez rigid, geometric, în contrast cu impulsul inițial. În lucrarea finală cele mai importante aspecte țin de cromatică și compoziție.

Cât timp petreci în atelier?

Depinde de perioadă. Cel mai mult timp petrec în apropierea unei expoziții, dar, în medie, sunt cam 3-4 zile pe săptămână în atelier, deși pot spune că mintea mea este în cea mai mare parte deschisă artei indiferent dacă sunt în atelier sau nu.

Marina Aristotel, Acceptance of Chance, acrylic paint on plexiglass, 50x50cm, 2019. Prin amabilitatea artistei.

Ai nevoie de o anumită stare ca să poți crea sau inspirația vine de la sine în momentul în care începi să lucrezi?

Într-adevăr am momente în care deși sunt în atelier nu am starea necesară să lucrez. De obicei, în astfel de momente, reașez lucrările sau fac ceva destul de mecanic cum ar fi să pregătesc o pânză sau să pictez un fundal monocrom sau chiar să privesc o lucrare un timp îndelungat și, de cele mai multe ori, starea vine și mă apuc de lucru. Este greu să te deconectezi și imediat ce ai intrat în atelier să poți crea.

În ce moment al zilei creezi cel mai bine?

Cu siguranță în timpul zilei. Mă simt mult mai inspirată când lucrez în lumina naturală, văd culorile și texturile cel mai aproape de realitate și mă bucur de proces. De aceea, prefer să lucrez în prima parte a zilei, iar dacă sunt în atelier seara voi face mai mult activități de organizare a atelierului sau a lucrărilor.

Când știi că ai terminat o lucrare?

Cred că asta este cea mai grea decizie cu privire la o lucrare, când consideri că e terminată. În facultate aveam multe discuții pe această temă deoarece ca artiști în multe cazuri suntem atrași să mai schimbăm ceva la o lucrare, să îmbunătățim sau fiecare vede altceva în lucrările celorlalți, ceva ce poate ar arăta mai bine sau nu. Ulterior, un profesor mi-a spus că o lucrare este terminată când nu mai poți scoate și nu mai poți adăuga nici un element și consider că în asta stă echilibrul unei lucrări, să știi exact când ai atins acest moment și să te opresti, să o declari terminată.

De foarte multe ori când intră întro galerie de artăcontemporana, publicul se confruntă cu celebra întrebare este asta artă? De ce crezi că arta de azi este o provocare pentru privitor?

Cred că privitorul nu mai are sprijinul figurativului, ceva recognoscibil care îi dă o direcție și de aici vine provocarea majoră a artei contemporane. Acum majoritatea artiștilor au un vocabular personalizat și este util să citim despre artist când vedem o expoziție, să îi înțelegem background-ul, mesajul de ansamblu și atunci putem aprecia altfel lucrările. În special în cazul artei abstracte privitorul are mai multe întrebări, dar cred că asta este și frumusețea acestei arte să îți trezească un sentiment, o amintire sau chiar curiozitatea. Din acest motiv eu aleg să lucrez abstract, să dau cât mai multă libertate privitorului. În cadrul expozițiilor mele prefer să las vizitatorul să facă un tur singur să vadă lucrările neinfluențat și, ulterior, povestim ce a văzut/simțit și spun și eu ce am avut în gând când am făcut o anumită lucrare. Este interesant să analizezi și alte puncte de vedere și cred că așa te cunoști mai bine în acest proces.

Marina Aristotel, Brave vs Shy, 2019, 80 x 100cm. Prin amabilitatea artistei.

Cu ce atitudine trebuie să pășim într-o expoziție de artă semnată Marina Aristotel?

Cred că este indicată o atitudine deschisă. De-a lungul anilor am venit cu texturi și elemente noi ce i-au suprins și pe cei care cunoșteau arta mea. Prin lucrările mele vreau să stârnesc curiozitatea privitorului, să îl fac să se întrebe, să îşi găsească „propriul frumos”. Cred că fiecare va tresări la o imagine, un gest, o culoare, o linie anume, acel ceva poate fi mai mult decât altceva.

Ce ne pregătești pentru anul în curs?

Momentan lucrez la o serie nouă care se numește „The book of delights” în care cartografiez spații și momente fericite alese din memorie. Mă concentrez asupra acestor momente bune ale vieții pentru a aduce speranță și pozitivitate, fiecare lucrare fiind inspirată din punct de vedere cromatic, compozițional de câte un astfel de moment. Această serie o să fie expusă într-o expoziție personală în anul în curs, iar în afara de acest proiect particip cu lucrări și la expoziții de grup.

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Îți place conținutul revistei și apreciezi demersul nostru? Donează!

empower-long-logo-final2

Descoperă noutățile din lumea artei!

Te abonezi si primești ultimele noutăți din lumea artei