Livia Greaca s-a născut în 1997, în orașul Drăgășani, județul Vâlcea, România. Este absolventă a Liceului de Arte „Victor Giuleanu” din Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia a studiat tapiseria și artele textile sub îndrumarea profesorului Traian Ștefan Boicescu.

Ulterior, a urmat studiile universitare de licență și master la Universitatea Națională de Arte București, Departamentul Design Textil și Arte Textile, specializarea Imprimerie Serigrafică și Arte Textile Ambientale, sub coordonarea conf. univ dr. Daniela Frumușeanu.

A fost invitată să participe la numeroase expoziții de grup organizate de importante spații expoziționale din București, printre care Elite Art Gallery, Galeria Galateca sau MNȚR plus C. Totodată, lucrările sale au fost expuse la Art Safari București și la Festivalul Diploma, organizat de The Institute.

Când ai simțit că menirea ta este să fii artistă?

Pot să spun că această conștientizare a chemării mele de artist s-a articulat cu cel mai mare aplomb în timpul facultății – în acea perioadă plină de chestionări creative, la debutul maturizării, atunci când jocul și învățarea au trecut într-un plan secund. În acel stadiu, care a fost un moment de înțelegere a mecanismelor și dinamicii din spatele artei, am cunoscut și puterea de expresie a artelor vizuale. Atunci am simțit deliberat că menirea mea este să-mi exprim sensibilitatea în interiorul și prin intermediul acestei lumi.
Totuși, dacă ar fi să mă refer la experimentarea propriu-zisă a acestei dispoziții, cu siguranță ea își are rădăcinile mult mai devreme, însoțindu-mă încă din copilărie, asemenea unui filtru aplicat asupra realității mele interioare. Relația mea cu arta a crescut în paralel cu evoluția personală, ajungând să fie într-o stare de simbioză totală. De la joc și curiozitate, formele de exprimare artistică s-au transformat în pasiuni, apoi în domeniu de studiu, mai târziu în profesie și chiar și mod de a ființa.

Ai absolvit Liceul de Arte „Victor Giuleanu” din Râmnicu Vâlcea. Ai continuat studiile la
Universitatea Națională de Arte București (licență și master), Departamentul Design Textil și ArteTextile. În ce măsură experiența ta academică te-a ajutat în evoluția artistică și mai ales în dezvoltarea stilului tău personal?

Sunt convinsă că atât evoluția mea în plan artistic, cât și conturarea stilului meu personal au fost puternic marcate de parcursul academic pe care l-am urmat. Fără să vreau să depersonalizez materialul meu implicit – setul de valori și predilecții artistice, tind totuși să mă privesc drept rezultatul unor întâlniri foarte fericite dintre acest sine și interacțiunile cu profesorii care m-au îndrumat de-a lungul pregătirii mele. În acest răstimp, permeabilitatea pe care am avut-o, provenită cel mai probabil din admirația și compatibilitatea resimțită față de profesorii mei, mi-a permis să asimilez cunoștințe, noțiuni și idei pe care le-am dezvoltat ulterior. Simt că fiecare temă, fiecare exercițiu și dialog purtat au modelat, măcar puțin, materia crudă a stilului meu.

Întâlnirea cu domnul profesor Traian Ștefan Boicescu, în cadrul Liceului de Arte „Victor Giuleanu”, a deschis, fără doar și poate, drumul către înțelegerea și dorința de a practica artele decorative. Polimatia domnului profesor și propria sa practică artistică au fost inspiraționale, dar provocarea pe care a lansat-o a fost aceea de a descoperi autenticitatea propriei viziuni, descurajând preluarea imageriei și demersului său, ori a soluțiilor comune.

Mai târziu, în cadrul Universității Naționale de Arte București, șirul conexiunilor cel puțin favorabile s-a continuat prin experiența de a fi studentă în grupa de licență și, ulterior, de master a doamnei conf. univ. dr. Daniela Frumușeanu. Deși dânsa a fost cea care m-a introdus inițial în sfera tehnicilor și procedeelor tradiționale ale artelor și designului textil, s-a asigurat ulterior că este primul susținător în dezvoltarea stilului meu personal, oferindu-mi sprijin total în experimentarea unor zone de expresie noi, mai puțin conforme tradiției textile.

Cu siguranță, libertatea de manifestare și autonomia creativă de care am beneficiat m-au condus către explorările curente. Totodată, experiența academică a fost fructuoasă datorită contribuției profesorilor din catedra de istorie a artei, filosofie artistică și estetică, care ne-au furnizat atât de organic cunoștințe teoretice, cât și mecanismele dezvoltării simțului critic și capacitatea de a decripta semnificațiile estetice ale operei de artă.

Cât de important este pentru tine să transmiți un mesaj prin arta ta?

Este foarte important. Transmiterea unui mesaj prin artă reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai practicii mele creative. În activitatea mea, caracterul mesajului artistic poate varia de la o lucrare la alta, în funcție de intenția care călăuzește fiecare demers artistic în parte. Uneori, această exprimare artistică se materializează în concepte și idei communicate vehement, în timp ce în alte cazuri, mesajul poate fi sugestiv, subtil insinuat, reprezentând mai degrabă o invitație la meditație adresată privitorului.

Având în vedere formarea mea în domeniul artelor decorative, apetența pentru estetică are un rol semnificativ în creațiile mele. Cu toate acestea, încerc să echilibrez importanța acordată aspectului senzorial, să nu fac din el un scop în sine, subordonându-l conținutului de idei. În acest context, lucrarea de artă concretă, tangibilă, care prin însăși corporalitatea sa poate evoca stări și emoții în privitor, devine de asemenea suportul fizic pentru lucrarea imaterială și conceptuală.

Sensibilitatea mea față de atributele vizuale ale operei de artă mă îndeamnă să experimentez în mod continuu și să dezvolt soluții tehnice inovatoare, explorând întregul potențial al posibilităților formale de expresie. Dorința de a transmite un mesaj prin intermediul artei îmi impune să depășesc limitele perceperii retiniene și mă încurajează să explorez subiecte semnificative și relevante.

În esență, pentru mine, comunicarea unui mesaj prin artă îndeplinește mai multe roluri. Arta poate servi ca un semnal de alarmă, ca mijloc de exprimare personală, al preferințelor și valorilor proprii, dar poate reprezenta și o oportunitate de cunoaștere oferită publicului prin prisma interpretării pe care o poate deschide o lucrare de artă. Nădăjduiesc să construiesc punți între subiectul meu și privitori, invitându-i să pătrundă în universul meu creativ și să împărtășească experiența mea, dar și să îi încurajez să-și descopere propriile semnificații. Îmi doresc să comunic cât mai elocvent propriile mele situări afective și viziunea mea, dar îmbrățișez diversitatea de percepții și simt că îmbogățește semnificația și relevanța operei mele.

Care sunt etapele procesului tău creativ, de la idee sau sursa de inspirație până la momentul în care ești total mulțumită de rezultat? Preferi spontaneitatea sau pui mai mult accent pe cercetare?

În general, procesul meu creativ este destul de îndelungat și amplu, desfășurându-se metodic, prin succesiunea mai multor etape. Deși demersul meu tinde să fie axat pe cercetare, nu este scutit de dimensiunea serendipității, rezultatelor și descoperirilor neprevăzute. Primul pas îl constituie conceptualizarea și documentarea ideii – fază proprie studiului teoretic și excavațiilor noționale. Această etapă deține o importanță foarte mare în procesul creativ, deoarece, dincolo de documentarea temeinică a subiectului pe care doresc să-l explorez, îmi permite și descoperirea de noi informații, realizarea de noi ramificații și conexiuni care pot îmbogăți conceptul inițial. Acest moment este secondat de etapa de schițare a proiectului – perioadă în care îmi place să investighez cu creionul pe hârtie, cât mai profund, soluțiile creative disponibile. Nu încerc să grăbesc ritmul acestei etape, experimentez până la epuizarea ideilor, până când găsesc forma de expresie cea mai fidelă proiecțiilor mele mentale.

Până aici, procesul creativ se desfășoară sistematic, conform ritualului. Urmează etapa de prezentare, prototipare, momentul experimentelor creative, atunci când încerc să aduc în materie proiecția mentală și pe cea de pe hârtie, prin utilizarea diverselor materiale, culori și tehnici capabile să exprime efectele vizuale așteptate. Deși experiența cu materialul îmi permite să previzualizez de cele mai multe ori rezultatele acestor procedee artistice, se mai întâmplă în această etapă scenarii neprevăzute. Uneori întâmpin incompatibilități neașteptate dintre materiale, coloranți și tehnici, ceea ce mă împinge să găsesc alternative și poate chiar să mă abat de la planul inițial. Astfel, metodicul se împletește cu spontaneitatea, un amestec care nu de puține ori conferă și mai multă expresivitate lucrării inițiale.

În acest punct, ideea este documentată. Forma lucrării, materialele și tehnicile sunt stabilite, așadar pot merge mai departe în etapa de producție propriu-zisă. Deși termenul de „producție” inspiră o emoție de glacialitate, această fază a procesului este, fără doar și poate, cea mai contemplativă și intensă din punct de vedere afectiv. Mintea se poate odihni după efortul conceptual și poate începe să se reconecteze cu materialul. Mâinile încep să lucreze, iar repetiția sistematică a fiecărui modul se articulează asemenea unei mantre intonate iar și iar. Realizarea elementelor modulare este poate cea mai îndelungată fază de lucru. Aceasta implică reluarea periodică a unui proces tehnic, creând o cadență, care la un moment dat te imersează într-o soi de transă. Lucrarea este gata atunci când toate elementele constitutive sunt puse laolaltă, iar obiectul crește încet-încet, asemenea unui organism viu, de la o celulă, până la întreg.

Cât timp obișnuiești să petreci în atelier?

Timpul petrecut în atelier variază de la o zi la alta, de la o perioadă la alta și este dependent de context, de grila altor activități care așteaptă să fie desfășurate. Practica în sfera artelor textile, în general, dar și specific în cazul proiectelor mele, implică pentru fiecare lucrare un demers procesual care se poate întinde pe parcursul mai multor săptămâni sau chiar luni. De fiecare dată când încep un nou proiect sau o serie de lucrări, am conștiința că realizarea respectivă este un ritual amplu, care necesită timp. De multe ori, timpul petrecut în atelier depășește opt ore. Atunci când încep procesul de creație, percepția subiectivă a timpului se modifică, iar 10-12 ore trec pe nesimțite.

Pe parcursul mai multor ani, mi-am îmbrățișat cronotipul nocturn, profitând de orele târzii în care simțeam că randamentul este mai mare. Recent însă, mi-am ajustat programul, m-am recalibrat pe sistemul diurn, lucrând cu predilecție în orele în care dispun de lumină naturală.

Atunci când lucrez în vederea unei expoziții cu dată fixă sau ori de câte ori există un termen limită pentru realizarea unui proiect, timpul petrecut în atelier crește. Totodată, sunt nelipsite și perioade încărcate cu responsabilități diferite și sarcini administrative, iar atunci timpul alocat creației se micșorează.

Cu toate că uneori dispun de mai multe ore, în vreme ce unele zile sunt mai limitate, fac tot posibilul ca timpul petrecut în atelier să nu lipsească pe perioade lungi din activitatea mea. Atelierul este o parte esențială a rutinei mele, atât din perspectiva practicii propriu-zise, dar și psihologic, oferindu-mi oportunitatea de reconectare cu emoțiile și stările mele interioare.

Odată instalată în atelier, ai nevoie de o anumită stare ca să poți crea sau inspirația vine de la sine în momentul în care începi să lucrezi?

Cred că răspunsul are legătură directă cu momentul în care mă aflu în procesul de creație. Când parcurg fazele incipiente ale unui proiect, cum ar fi conceptualizarea lucrării și realizarea primelor schițe, mă simt mult mai dependentă de starea mea generală, de acele momente de inspirație. În contrast, în zilele în care munca mea este tehnică, modulară, mai degrabă decât creativă, aspectul inspirației este mai puțin relevant.

Atunci când simt nevoia unui impuls, încerc să invoc această inspirație prin documentarea pe care o fac în prealabil. Cel puțin în ceea ce privește vizualul, am nevoie de acele câteva imagini (de obicei forme naturale), care trezesc în mine dorința de a le explora în lucrările mele. Acest lucru este valabil și în cazul documentării teoretice.

Ulterior, funcționez destul de bine în ritmul acesta de a începe lucrul – schițez, sap după idei până când dau straturile superficiale la o parte și intru în acea stare de creativitate. Desigur, există și momente de blocaj în care, chiar în urma mai multor încercări, nu pot ajunge la soluțiile așteptate. Cu toate acestea, în general, o astfel de zi este urmată de una mai prolifică, unde lucrurile se decongestionează și încep să se așeze așa cum trebuie.

Anul trecut ai participat la rezidența artistică Fusion: AIR 2022 – Rezidențe artistice în institute de cercetare științifică – un proiect demarat de Asociația Qolony – Colonia pentru Artă și Știință. Spune-ne te rog mai multe despre implicarea ta în această rezidență. Ce oportunități te-au determinat să te alături proiectului și cum ai descrie întreaga experiență?

Fusion:AIR este primul proiect de rezidențe colaborative din România, care reunește artiști interesați de conceptele și procesele științifice și cercetători din institute de cercetare. Proiectul conturează un spațiu comun de întâlnire dintre artiști și oamenii de știință, dezvoltă o infrastructură pentru colaborări transdisciplinare și promovează metodologii alternative. Prin urmare, este un proiect de rezidențe inedit pe scena artistică românească.

Temele inspirate din domenii ce aparțin științei au început să fie din ce în ce mai prezente în practica mea din ultimii ani, deși dimensiunea sci-art este prezentă în creațiile mele mai mult la nivel conceptual și tematic, prin sursele de inspirație abordate. Treptat, am descoperit interesul față de această formă artistică de exprimare, care nu numai că poate ajuta la popularizarea științei și la aducerea unor concepte complexe în atenția publicului larg, dar oferă totodată o perspectivă creativă asupra procesului științific însuși (proces care de multe ori poate semăna cu cel creativ).

Astfel, dorința mea de a lucra în această zonă de interdisciplinaritate s-a putut materializa prin experiența Fusion: AIR. Programul rezidenței ne-a permis nouă, celor patru artiști selectați – Dorin Cucicov, Marina Oprea, Marius Jurca și mie – să facem vizite la patru institute de cercetare, alături de care am și lucrat în perioada rezidenței: Institutul de științe spațiale, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR) și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor.

Colaborarea mea cu doamna doctor Elena Badea, cercetător în cadrul INCDTP-ICPI, Grupul Cercetări Avansate pentru Patrimoniul Cultural (ARCH Lab) din București, a fost extrem de prolifică pentru practica mea. Accesul în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, la instrumentarul, tehnologia și metodele de cercetare utilizate, mi-a creat noi perspective de înțelegere asupra modului în care materialele sunt prelucrate, cum pot fi create și dezvoltate noi materii, dar și asupra procedeelor specifice cercetării și restaurării patrimoniului cultural.

Tema abordată de INCDTP s-a concentrat pe cercetarea pigmenților – mecanismele (cauzele) culorilor și tehnologiile care permit obținerea acestora, precum și informațiile pe care le pot oferi direct sau indirect. Acesta a fost punctul de plecare pentru „Chroma”, instalația pe care am realizat-o în timpul rezidenței, în colaborare cu dr. Elena Badea.

Lucrarea investighează percepția și simbolismul culorilor, propunându-și cercetarea, analizarea și exprimarea în termeni de artă contemporană a procesului prin care știința, tehnologia și arta au fuzionat pentru a reda tonuri și nuanțe care au construit și populat universul artelor vizuale. Cele patru obiecte create propun o incursiune în lumea pigmenților naturali și de sinteză, a materiei anorganice și organice, urmărind traiectoria diacronică a științei și tehnologiei, de la paleolitic până în contemporaneitate, de la oxizii de fier negri și roșii până la epoca polimerilor și a metamaterialelor.

Experiența a fost complexă și foarte utilă. Sub tema generală a ediției Unexpected ReSolutions: How the process drives the outcome, rezidența a permis urmărirea de aproape atât a procesului de formare a ideilor, cât și punerea lor în materie. Accentul nu a căzut doar pe lucrarea finală, ci și pe succesiunea tuturor etapelor, urmărind procese precum iterația, determinismul metodologic sau serendipitatea și felul în care acestea conduc la o varietate a soluțiilor și la rezultate neașteptate.
Proiectele finale au fost expuse la MNȚRplusC, sub conceptul curatorial inițiat de Floriama Cândea și Andrei Tudose, alături de Mihaela Ghiță, director artistic și inițiatoarea proiectului Fusion – rezidențe artistice în institute de cercetare.

Ai fost invitată să participi la numeroase expoziții de grup organizate de importante spații expoziționale din București, printre care Elite Art Gallery, Galeria Galateca sau MNȚR plus C. Totodată, lucrările tale au fost expuse la Art Safari București și la Festivalul Diploma, organizat de The Institute. Cât de importante sunt aceste evenimente expoziționale în conturarea carierei tale artistice?

Cred că fiecare participare este importantă, sedimentându-se în proiectul general al carierei artistice. Toate aceste experiențe expoziționale sunt particulare, vin cu propriile oportunități, provocări și contexte situaționale care ajută foarte mult la dezvoltarea abilităților necesare pentru organizarea de expoziții. Sunt cu totul recunoscătoare pentru șansa de a face parte din aceste proiecte și evenimente expoziționale pe care le consider utile și esențiale pentru evoluția mea.

Dincolo de abilitățile pe care un artist le dobândește în urma acestor experiențe de participare și organizare de expoziții, aș menționa printre aspectele benefice implicate și promovarea de care un expozant se bucură, atât în spațiul fizic prin prezența lucrărilor sale în galerie, cât și în mediul online. Deși social media ne permite adesea, nouă, artiștilor, să ne prezentăm creațiile prin intermediul conturilor și portofoliilor digitale, consider că întâlnirea cu publicul este cu totul autentică în spațiul expozițional, unde experiența estetică este directă și nemijlocită de ecrane.

Totodată, alături de dialogul cu publicul, am găsit participarea la evenimentele expoziționale drept un prilej de implicare și apartenență la comunitatea artistică și nu numai, iar acest aspect nu poate fi înlocuit de activitatea și expunerea online. Spre exemplu, în luniile acestea, septembrie-octombrie, am bucuria de a face parte dintr-un proiect colaborativ alături de alți 31 de artiști, arhitecți, urbaniști și horticultori. Acest proiect, intitulat „Ecologiile grijii și îngrijirii”, se bazează pe cercetare interdisciplinară în arta contemporană, arhitectură, peisagistică și horticultură și se va materializa sub forma unor expoziții în trei galerii bucureștene: Leilei, Mobius și Strata.
Proiectul este organizat de Asociația Nucleu 0000, în parteneriat cu Facultatea de Horticultură din București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Simultan, datorită participării anterioare în cadrul Festivalului Diploma, am bucuria de a reveni în proiectul Diploma Show, care aniversează 10 ediții de festival prin expunerea a 10 proiecte ce vor fi readuse în fața publicului în intervalul 7 septembrie – 15 octombrie.

Alături de activitatea expozițională intensă, ai un bogat portofoliu cu lucrări: seriile Germinații (2019), Floralis (2019), seria de miniaturi textile „CELLS” (2019) din care s-a dezvoltat instalația artistică „Micrografii, 2021, continuând cu instalația artistică “Chroma” (2021) realizată în colaborare cu Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie în cadrul rezidenței artistice Fusion Air: 2022. La ce proiecte lucrezi în prezent și ce planuri de viitor ai?

În prezent, tema naturii rămâne în centrul preocupărilor mele, dublând pasiunea față de frumusețea lumii naturale cu îngrijorarea referitoare la problema ecologică. Recent am finalizat o nouă lucrare intitulată „Echoes”, un obiect de artă textilă care explorează problema dramatică a decolorării coralilor pe fondul încălzirii globale și a poluării.

Intenționez să creez mai multe obiecte din această serie care să funcționeze asemenea unei pledoarii vizuale pentru conservarea naturii și restabilirea echilibrului fragil al ecosistemelor naturale. Totodată, îmi propun continuarea seriei „CELLS” prin realizarea mai multor miniaturi care să investigheze vasta imagistică a lumii microscopice, care rămâne încă, din perspectiva mea, un teritoriu neexplorat. Îmi doresc ca practica mea artistică să conducă la aprofundarea acestei intersecții dintre artă și știință.