Inspirație

Interviu cu Ilaria BERNARDI: “Vizitatorii vor vedea pe viu opere care pot fi admirate, cel mai adesea, doar în cărțile de istoria artei contemporane.”

Curatoare, doctor în istoria artei, Ilaria Bernardi este specializată în arta italiană din anii ’60 până în prezent, fiind interesată deopotrivă de evoluția artei contemporane în plan internațional, cu o atenție specială pentru scena artistică africană. A colaborat, între alții, cu istoricul de artă Germano Celant și, la Muzeul de Artă Contemporană Castello di Rivoli, cu Carolyn Christov – Bakargiev. A curatoriat expoziții pentru muzee și spații de artă contemporană din Italia, între care Galleria Nazionale d’Arte Moderna e Contemporanea, Palazzo delle Esposizioni și Auditorium Parco della Musica, la Roma; Villa e Collezione Panza, Varese; Museo del Novecento e del Contemporaneo, Palazzo Fabroni, Pistoia; Magazzino Italian Art, Cold Spring și Institutul Italian de Cultură, New York; Keyes Art Mille, Johannesburg; 6 Spin Street, Cape Town, în Africa de Sud.

Este curatoarea proiectului Genesi. Arte e diritti umani, o expoziție itinerantă organizată de Associazione Genesi, aflată sub patronajul Ministerului Culturii din Italia. Este autoarea mai multor monografii despre arta italiană a anilor ‘60 și ‘70, între care Opere e archivi. Mara Coccia e Daniela Ferraria, Silvana Editoriale, Milano, 2020; La Tartaruga. Storia di una galleria, Postmedia Books, Milano, 2018; Giulio Paolini. Opere su carta, Prinp – Editoria d’Arte 2.0, Torino, 2017.

Anul acesta, Ilaria Bernardi ajunge la București pentru a curatoria cea mai importantă expoziție dedicată Arte Povera prezentată până acum în România, un eveniment care își propune să readucă în atenție legătura între mișcarea artistică italiană și galerista și colecționara de origine română care a contribuit în mod substanțial la cunoașterea ei în lume: Ileana Sonnabend (1914 – 2007). Născută în România și plecată din țară în anii ‘30 după ce l-a cunoscut la București pe Leo Castelli, cu care ulterior s-a căsătorit, Ileana Sonnabend și-a consacrat întreaga viață artei contemporane – pendulând între Statele Unite și Europa –, devenind o adevărată „ambasadoare a noului în artă”, pentru a cita titlul unei expoziții dedicată celebrei colecționare și galeriste de către muzeul MoMA din New York în 2013.

Luciano Fabro, Istituto Italiano di Cultura, New York, 2024

Irina Ungureanu: “Ileana Sonnabend & Arte povera” este titlul expoziției care va fi deschisă începând cu jumătatea lunii iunie la Muzeul Național de Artă al României din București. Cu prilejul împlinirii centenarului de la nașterea marii colecționare și galeriste, Ambasada Italiei și Institutul Italian de Cultură din București își unesc forțele pentru a oferi publicului din România un dublu privilegiu: acela de a o reîntâlni, simbolic, pe Ileana Sonnabend, născută Schapira, în țara ei de origine. Și, în același timp, de a descoperi extraordinara intuiție și viziunea cu care a înțeles să îi susțină pe tinerii artiști care la vremea respectivă păreau în răspăr cu tendințele artei, dar care au devenit, peste decenii, nume sonore nu doar în Italia, ci și la nivel internațional: protagoniștii Arte Povera. Cum a apărut ideea acestei expoziții și ce ne putem aștepta să vedem al București din colecția Sonnabend?

Ilaria Bernardi: Expoziția a fost gândită cu un dublu scop: pe de o parte, acela de a aduce un omagiu excelenței cu care această femeie originară din România a înțeles să îmbrățișeze o dimensiune cosmopolită în anii ‘60, devenind o figură legendară pe scena artei internaționale a secolului XX, în timp ce țara ei închidea porțile Occidentului sub cortina regimului comunist. Iar pe de altă parte, să promoveze una dintre cele mai revelatoare căutări artistice italiene de după al Doilea Război Mondial: Arte Povera.
Expoziția va cuprinde opere semnate de reprezentanți de vârf ai mișcării Arte Povera, pe care Ileana Sonnabend i-a promovat: Michelangelo Pistoletto, Gilberto Zorio, Mario Merz, Giovanni Anselmo, Pier Paolo Calzolari, Giulio Paolini, Jannis Kounellis. Expoziția va dedica un spațiu special lui Mario Schifano, întrucât a fost primul artist pe care Ileana Sonnabend l-a expus și care s-a aflat la temelia legăturii atât de profunde între galeria Sonnabend și arta italiană.

I.U.: Cititorii noștri se vor întreba, cu siguranță, ce presupune pregătirea unei expoziții de o asemenea anvergură? Ce a însemnat pentru dumneavoastră aprofundarea parcursului și a arhivei Ilenei Sonnabend?

I.B: Pregătirea unei astfel de expoziții presupune, în primul rând, o cunoaștere aplicată a contextului artistic italian, dar și internațional, al anilor ‘60 și ‘70. De altfel, m-am specializat în studiul acestei perioade și, mai precis, în Arte Povera, căreia i-am dedicat câteva dintre scrierile mele. Am colaborat, în acest sens, chiar cu teoreticianul mișcării, Germano Celant. În 2023 am curatoriat prima expoziție despre Arte Povera organizată la Wits Art Museum din Johannesburg, care a însemnat și prima expoziție consacrată acestei mișcări artistice organizată pe continentul african. La finalul lunii iunie voi curatoria, de asemenea, un proiect important, în Italia, consacrat și el aceluiași subiect: o expoziție dedicată lui Michelangelo Pistoletto și lui Alighiero Boetti.

Prin urmare, experiența și cunoștințele mele acumulate au fost de ajutor în elaborarea acestui proiect expozițional de la București. Pe de altă parte, dialogul continuu cu artiștii și mai ales cu moștenitorul Ilenei Sonnabend, Antonio Homem, a fost esențial pentru a putea reconstrui parcursul și povestea ei de viață, mergând pe firul expozițiilor organizate de galeristă. Îmi place foarte mult să lucrez în contact strâns cu artiștii, cu arhivele lor și cu moștenitorii (cum s-a întâmplat în cazul acestei expoziții), realizând selecția pas cu pas, împreună cu ei. Cred că este un mod, acesta, de a le respecta parcursul și activitatea. Îmi doresc ca proiectele mele să fie mereu pe aceeași lungime de viziune cu protagoniștii cărora le sunt dedicate. Desigur, acest schimb continuu, această căutare înseamnă mai multă muncă pentru mine, însă merită cu prisosință!

Expoziția Arte povera 1967-1971, Wits Art Museum, Johannesburg, 2023

I.U.: Ileana Sonnabend a promovat neoavangardele postbelice într-o carieră de peste 50 de ani, iar în activitatea ei legătura cu Italia a rămas puternică și specială. Mai întâi în Statele Unite și apoi în Europa, ea a devenit, cu timpul, o adevărată portavoce a mișcării Arte Povera, oferind, în galeria ei, un amplu spațiu de expresie unor artiști precum Jannis Kounellis, Michelangelo Pistoletto, Pier Paolo Calzolari, Mario Merz, Piero Manzoni, Vito Acconci, Mario Schifano, pentru a cita doar câteva nume. Cum a fost realizată selecția artiștilor și a operelor care vor fi prezentate în expoziția de la București?

I.B.: Selecția artiștilor a fost realizată pornind de la intenția de a sublinia relația Ilenei Sonnabend cu mișcarea Arte Povera, în primul rând. Faptul de a ne concentra asupra acestui aspect ne permite să punem în lumină viziunea acestei galeriste, care a avut inspirația să vadă în grupul de artiști italieni astăzi asimilați Arte Povera un corespondent cu mișcările artistice ale vremii din Statele Unite, intuind așadar un spirit internațional pe care timpul l-a confirmat în totalitate mai târziu.
Expoziția nu este doar prima pe care România o dedică galeristei de origine română, dar este și primul eveniment în lume consacrat Ilenei Sonnabend care nu se bazează pe opere ce sunt astăzi parte a colecției Sonnabend. În ideea de a se diferenția de alte proiecte expoziționale precedente și de a valoriza legătura între parcursul Ilenei Sonnabend și Italia, prin mișcarea Arte Povera, expoziția găzduită de MNAR va include opere aflate până astăzi în proprietatea artiștilor sau a moștenitorilor lor, precum și aparținând unor muzee, colecționari privați, galeriști italieni, care au fost selecționate și expuse de Ileana Sonnabend în galeria ei sau în alte evenimente organizate de ea în diferite alte spații.

Claudio Abate, MAXXI, Roma, imagine din expoziția dedicată artei anilor ’60, între care Arte Povera

I.U.: „Freamătul noului” era motorul secret care o anima pe Ileana Sonnabend în căutările ei, în a descoperi și a valoriza artiști ce se aflau mereu cu un pas înaintea contemporanilor. Ce ne învață viziunea ei și cât este de actuală încă abordarea acestei galeriste care, dincolo de nou, mărturisea că se afla, în același timp, în căutarea „clasicismului latent” în arta timpului său?

I.B.: Din păcate, astăzi lumea artei este adesea marcată de căutarea succesului comercial, promovând operele unor tineri artiști, pentru ca apoi să-și mute interesul către alți tineri, și tot așa. Ceea ce ne învață Ileana Sonnabend și generația artiștilor încadrați sub cupola Arte Povera este aspirația către calitate, către o relație galerist – artist de lungă durată, precum și către crearea unor legături internaționale capabile să construiască adevărate rețele de schimb și de colaborare.

I.U.: Cât timp va rămâne deschisă expoziția? Dacă ar fi să ne închipuim o călătorie imaginară în expoziție, care ar fi bornele pe care vizitatorul nu ar trebui să le rateze?

I.B.: Expoziția va rămâne deschisă până pe 22 septembrie. Dacă prima sală va reconstrui povestea Ilenei Sonnabend și a relației ei cu Arte Povera, celelalte vor fi destinate expunerii ample a lucrărilor artiștilor care fac parte din această mișcare. În ultima sală va fi proiectat un documentar realizat pentru această expoziție. De neratat sunt, desigur, faimoasele lucrări pe care Ileana Sonnabend le-a expus în propria galerie. Vizitatorii vor avea, așadar, posibilitatea de a vedea pe viu opere care pot fi admirate, cel mai adesea, doar în cărțile de istoria artei contemporane.