Născută în 1996, la Bistrița, Andreea Mihalka a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Univeristății de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Grafică, licență (2018) și masterat (2021).
În timpul studiilor a participat la expoziții și concursuri, obținând premiul II pentru gravură la International Print Biennall Bucharest (2016) și premiul Rembrandt la Expo Maraton Cluj-Napoca.
După absolvire activitatea sa în domeniul artistic a continuat, prin participarea la expoziții de grup și personale, printre care o expoziție la Roma (Spotlighting Cluj, 2021), expozițiile anuale ale profesorilor de arte plastice din județul Bistrița-Năsăud (Maestrul 2022, 2023) și o expoziție personală organizată la Centrul de Artă Tradițională Casa cu Lei Bistrița.
Interesul pentru lumea artei a condus-o pe Andreea și spre pedagogia artei și cercetarea în acest domeniu. Astfel, în colaborare cu lector univ. Dr. Ioana Ancuța Boldiș, Andreea a participat la conferințe de specialitate și a publicat două articole, în volumul Provocări actuale în științele Socio-Umane (2023) și în volumul ARTA ÎN CONTEXT. Bune practici în predarea artei online (2022).
Angela Izvercian: Andreea, în practica ta artistică spui că încerci să redescoperi spiritualitatea și sensul individual într-o lume dominată de cultura materială. Cum se reflectă aceste teme în lucrările tale și care sunt principalele surse de inspirație?
Andreea Mihalka: Cred că trăim într-o perioadă în care spiritualitatea își diversifică formele și se naște în contexte diferite în funcție de individualitatea fiecăruia. La un moment dat mă întrebam dacă lumea în care trăim este mai puțin spirituală, însă, în cele din urmă, am realizat că spiritualitatea este tot aici, doar s-au schimbat formele acesteia și a devenit mai individualizată. În lucrările mele îmi doresc să mă raportez atât la ceea ce înseamnă spiritual pentru mine, cât și la aspecte spirituale pe care le observ în jurul meu. Căutând spiritualitatea în această lume a vitezei, am observat faptul că activități profane sunt încărcate de sensuri spirituale. Astfel, sursele mele de inspirație nu sunt altceva decât bucăți rupte din viața de zi cu zi și din „trendurile” pe care le observ în jurul meu.
A.I.: Răbdarea, o virtute tot mai rar întâlnită în lumea contemporană, este un subiect predominant în lucrările tale. Ce te-a determinat să alegi această temă și cum o explorezi în procesul tău creativ?
A.M.: Cred că subiectul acesta, răbdarea, este cel care definește cel mai bine pentru mine spiritualitatea. Sacrul este un domeniu al ritualului, al procesului, al răbdării. Chiar dacă mi-am dat seama mult mai târziu, am crescut într-o lume a răbdării, pe vreme când oamenii mai aveau timp pentru ei și pentru ceilalți.

A.I.: Lucrezi cu o varietate de tehnici, de la desen tradițional și digital, la gravură și print digital. Care consideri că sunt avantajele și provocările fiecărei tehnici utilizate în procesul creativ?
A.M.: În ceea ce privește tehnicile cred că mă aleg ele pe mine. Fiecare tehnică vine cu propriile avantaje și dezavantaje. Spre exemplu, lucrările realizate în tehnici precum desenul sau gravura ocupă foarte mult timp, ceea ce e și bine, e și rău. Lucrările realizate în tehnici digitale sunt mai reci pentru mine. Tocmai de aceea subiectele abordate și tehnicile folosite funcționează doar împreună. Dacă tot mă raportez la chestiuni precum spirirualitatea și răbdarea, aceste tehnici nu fac altceva decât să modeleze procesul meu creativ în acest sens.
A.I.: În completarea întrebării anterioare, aș dori să te întreb cum crezi că se schimbă experiența de a crea și de a vizualiza arta în epoca digitală (comparativ cu abordările clasice ale artei vizuale)?
A.M.: Cred doar că acum avem mai multe mijloace de exprimare și de propagare a artei și ar trebui să le încercăm cu încredere pe cele care ni se potrivesc. Totodată cred că tehnicile, fie ele moderne sau tradiționale, sunt doar forme de exprimare, modalități prin care omul poate să răspundă nevoilor sale creative. Acestea modifică forma și posibilitățile de exprimare, dar procesul creativ și interacțiunea cu arta rămân deziderate ale omului, indiferent de tehnici.

A.I.: Ce îți dorești ca privitorul să experimenteze/simtă/vadă atunci când se oprește în fața unei lucrări și treptat descoperă o multitudine de planuri și detalii?
A.M.: Cred că parțial răspunsul este cuprins în întrebare. În cea mai mare măsură îmi doresc ca privitorul să se oprească, să privească și să existe în acel moment. Pentru că mă raportez la răbdare în realizarea lucrărilor și procesul meu creativ este o testare a propriei răbdări, îmi doresc ca interacțiunea cu lucrările mele să aducă publicului puțină liniște și să-i împământeze pe privitori în prezent. Straturile lucrărilor care necesită o citire profundă, sper să fie un prilej al răbdării. În rest, sunt convinsă de faptul că lucrările pot stârni multiple reacții. După cum spune și Arthur Danto, odată ce a fost finalizată, opera de artă își începe propria viață, iar prin interacțiunea publicului cu aceasta se nasc noi sensuri la care creatorul poate nici nu s-a gândit.
A.I.: Ce ai în ogradă spune multe despre personalitatea ta, Câte ogrăzi atâtea nemulțumiri sau Câți ochi privesc și câți percep ce-aduce autostrada vieții, sunt câteva dintre titlurile lucrărilor tale incluse în expoziția itinerantă “Permanent World Encyclopedia”, co-organizată de Arta Prezentului. Cum îți alegi titlurile lucrărilor? Există încă de la început un titlu de lucru care cuprinde esența lucrării, care impune o direcția până la final sau intervin modificări pe măsură ce se conturează lucrarea?
A.M.: Lucrările mele se bazează pe o arhivă fotografică în care sunt surprinse diverse momente și evenimente. Titlurile lucrărilor fac referire directă la acestea, în ele fiind descrise stări, sentimente, credințe personale. Dar, cu toate acestea, nu aleg titlurile de la început, ele se formează organic, pe măsură ce realizez lucrarea și conștientizez întreaga încărcătură a imaginii-sursă.

A.I.: Îți mărtuisesc că lucrarea Câți ochi privesc și câți percep ce-aduce autostrada vieții, un desen realizat pe o pânză cu o suprafață 190×140 cm, a fost una dintre cele mai apreciate lucrări din expoziție. Vizitatorii au fost fascinați de minuțiozitatea reprezentării și de bogăția detaliilor care se arată treptat. Spune-ne te rog care este povestea acestei lucrări?
A.M.: Tehnica folosită pentru lucrarea Câți ochi privesc și câți percep ce-aduce autostrada vieții este desenul pe straturi de culoare. Am început să lucrez cu straturi de culoare inițial în gravură. Însă, în perioada pandemiei nu am mai avut acces la o presă de gravură și am căutat noi metode de a crea acel tip de imagine. Așa am ajuns la această tehnică de desen. Inițial am început cu suprafețe mici până când am simțit că stăpânesc tehnica suficient de bine pentru a-mi permite să schimb dimensiunea. Simțeam care ar fi efectul acestei tehnici pe o suprafață mare. Realizarea lucrării a fost într-adevăr o provocare și un test al răbdării, deoarece am lucrat la aceasta timp de 8 luni.
A.I.: Ai obținut mai multe premii, printre care premiul II pentru gravură la International Print Biennial Bucharest și premiul Rembrandt la Expo Maraton Cluj-Napoca. Care a fost impactul acestor premii asupra carierei tale și asupra procesului tău creativ?
A.M.: În momentul în care primești apreciere ți se confirmă că ești pe drumul cel bun. Premiile respective m-au făcut să îmi doresc să mă autodepășesc. Cu toate acestea, gândind la rece tot parcursul meu, cred că nevoia intrinsecă de exprimare este cea mai importantă, orice eveniment exterior fiind doar o bucurie sau un obstacol de trecut în drumul unui artist.

A.I.: Interesul tău pentru pedagogia artei te-a condus și la cercetări în domeniu. Cum îți influențează activitatea de profesor propria practică artistică și viceversa?
A.M.: Consider că activitatea de profesor îmi îmbogățește experiența artistică. Am posibilitatea să lucrez cu elevi de toate vârstele, de la 12 la 18 ani, pot să observ, cu ușurință, etapele procesului creativ și am contact cu una dintre cele mai pure forme de creativitate. Aceste lucruri mă țin și pe mine în priză, îmi dau energie și dorință de lucru.
A.I.: Ce proiecte sau idei ai dori să explorezi în continuare? Ai în plan să abordezi teme noi sau să experimentezi alte tehnici?
A.M.: Subiectele principale de până acum nu cred că le voi abandona prea curând, ele dezvăluind preocupări profunde pentru care mai am de studiat și de căutat. La nivelul tehnicilor se pot strecura mereu noi forme de exprimare din curiozitatea de a descoperi și alte modalități de transmitere a mesajului. Și pentru a răspunde la întrebare mai punctual, da, am în plan să expreimentez alte tehnici, deja am și început să o fac. Deși deocamdată sunt doar la faza de descoperire, cu siguranță, în viitorul apropriat vor lua naștere lucrări diferite.