Cu experiență în cercetare de marketing, sociologie și studii vizuale, Andrei Tudose este curator și manager cultural, cofondator al Asociației Culturale Marginal și VAGon – spațiu in(ter)disciplinat. Practica sa se bazează pe o abordare transdiciplinară „care estompează granițele dintre domenii”, combinând arte, științe sociale și tehnologie și privilegiind rolul activ, societal și participativ al artei.

Am stat de vorbă cu Andrei în contextual amplului proiect de mentorat și mediere culturală “Post-Digital Intersections”, din cadrul programului cultural național Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii despre obiectivul programului și felul în care s-a desfășurat până în prezent, despre artă digitală și post-digitală, dar și despre rolul emancipator al artei în context contemporan și orientarea acesteia către aspectele cotidiene ale vieții: „Epoca post-digitală este îndepărtarea de zona criptică a artei conceptuale și post-conceptuale din ultimele decenii și orientarea către o experiență relevantă, atât emoțional, cât și cognitiv, pentru public.”

Diana Badea: Ești inițiatorul unui program complex numit “Post-Digital Intersections”, un proiect de mentorat și mediere culturală aflat undeva la granița dintre artă, ştiinţă, tehnologie şi societate, ce a avut loc în cadrul programului național Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Povestește-ne puțin în ce a constat, cum s-a desfășurat, ce ați urmărit cu acest proiect?

Andrei Tudose: “Post-Digital Intersections” face parte din platforma Open Practice Society, o alternativă educațională a organizației Marginal, prin care oferim tinerilor ceea ce le lipsește, de multe ori, pentru a se dezvolta artistic – de la bugete de producție și onorarii, până la sesiuni de mentorat și sfaturi de la colegi cu ceva mai multă experiență. La Timișoara, acești colegi au fost artiști și curatori de anvergură internațională – Claudia Schnugg, Annick Bureaud, Anderwald+Grond, și mulți alții.

Expoziția Intersecting Realities, din luna iunie, a fost punctul de plecare în proiect, iar miza a fost să prezentăm un alt mod de a privi lumea care ne înconjoară, folosind arta pentru a observa procese care se întâmplă la scale imperceptibile pentru simțurile omului – fie că vorbim despre topirea foarte lentă a ghețarilor sau dispariția rapidă a peisajelor naturale, numărul masiv de procese care au loc în fiecare secundă în mediul digital sau urmele pe care le lăsăm, involuntar, în urmă, după fiecare interacțiune pe care o avem cu tehnologia.

De asemenea, mi-am dorit de la expoziție să fie un alt mod în care ne putem raporta la arta contemporană. Am avut reprezentări digitale 3D puse alături de picturi în acuarelă (cum a fost proiectul Chronicles from In-Between 495 to 570 nm al Kasiei Molga), sculpturi interactive video alături de obiecte fragile de sticlă umplute cu apă de ghețari (Glacier Trilogy al Theresei Shubert) sau algoritmi de machine learning care au învățat să vadă lumea prin imagini analogice (The Entropist al Sabinei Suru).

În cadrul expoziției, am lansat un apel deschis destinat tinerilor din Timișoara, din care am selectat șase artiști foarte tineri pentru programul de mentorat, care se desfășoară chiar acum. Cei șase lucrează alături de o parte dintre curatorii și artiștii implicați în expoziția de lansare, dar și împreună cu șase masteranzi și doctoranzi de la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii din București, care le sunt colaboratori-curatori, ghidați la rândul lor de Annick Bureaud. De-a lungul celor cinci luni, cât durează programul de mentorat efectiv, ei își vor dezvolta propriile proiecte, le vor perfecționa, vor explora noi moduri de a face artă, iar în luna decembrie 2023 vor pune aceste lucrări în fața publicului, într-o expoziție care va avea loc tot la Palatul Ștefania din Timișoara, închizând firesc cercul proiectului.

Cu alte cuvinte, ”Post-Digital Intersections” este un proiect multi-fațetat, prin care urmărim să arătăm că arta poate avea un rol activ în schimbările societale și, totodată, să susținem o nouă generație de artiști, la intersecția cu știința, tehnologia și societatea contemporană. […]

D.B.: Poate arta digitală și cea post-digitală să educe, să emancipeze privitorul?

A.T.: Orice formă de exprimare artistică are rolul de a extinde conștiința societății, de a deschide noi orizonturi, în primul rând pentru că în majoritarea cazurilor este un vehicul al unor întrebări incomode ambalate într-un mod care frecvent nu depinde direct de limbaj, spre exemplu. După o perioadă destul de lungă de hiper-specializare, inclusiv în domeniul artistic, revenim treptat la o abordare transdisciplinară, care estompează granițele dintre domenii, un fel de ecologie universală în care reîncepem să apreciem modul în care totul este interconectat și comunică multilateral.

Din punct de vedere al domeniului artei, cred într-o nouă Renaștere după o perioadă destul de lungă în care arta a avut un rol predominant estetic, iar artistul a fost o prezență mai degrabă reactivă, care răspunde speculativ la situațiile și problemele din jurul nostru. Rolul activ, societal al artei devine critic în momentul în care remarcăm conexiunile cu celelalte domenii, modul în care arta, tehnologia, știința se influențează reciproc și avansează împreună.

Arta digitală/post-digitală au fost un fel de early adopters, pentru că vorbim de proiecte complexe, care necesită echipe, în care artistului îi este mai dificil să lucreze solitar, însă sunt convins că abordarea aceasta se va extinde în toate formele de manifestare artistică, facilitând o colaborare mai strânsă în interiorul domeniului, cu celelalte domenii, dar și cu publicul, care nu mai este doar privitor de ceva timp deja, devenind de multe ori o prezență activă în procesul artistic.*

*Interviul poate fi citit în integralitate în primul număr tipărit al revistei Empower Artists disponibil spre achiziție online aici sau fizic în librăriile Cărturești și La Două Bufnițe.

Credit cover photo: Sabina-Suru