La galeria Himera din Timișoara s-a deschis expoziția de grup The Past is a Very Insistent Voice, o expoziție-sinteză curatoriată de Ada Muntean, ce cuprinde cele mai noi lucrări ale artiștilor: Călin Dumitrașcu, Marius Ghita, Ada Muntean, Maria Stoica, Laurențiu Zbîrcea.

“The Past is a Very Insistent Voice este un proiect curatorial ce problematizează relativitatea prezenței și absenței în raport cu timpul și interferențele care se insinuează între aceste coordonate atât la nivel abstract, cât și concret.
Expoziția se conturează ca un demers vizual ce sugerează caracterul în definitiv iluzoriu asupra a ceea ce înseamnă prezența și absența ca stări – materiale și imateriale. Acestea devin concepte care nu se pot separa, incluzându-se reciproc. Absența nu poate fi percepută fără trimiterea la posibila existență a unei prezențe.

Teoria relativității a transformat modul în care înțelegem conceptele de timp și spațiu, oferind o viziune particulară asupra acestora și anume că timpul nu este un „flux constant” care trece în mod uniform, ci o dimensiune flexibilă, care poate fi influențată de viteza unui obiect și de câmpurile gravitaționale prin care acesta trece. Aceasta postulează și faptul că trecutul, prezentul și viitorul există simultan într-o structură spațiu-timp mai extinsă, dar percepția noastră este limitată la prezent. Drept urmare, trecutul nu este „dispărut” sau „pierdut”, ci există în mod obiectiv în cadrul acestui continuum, iar accesul nostru la el este restricționat doar de natura experienței noastre subiective. Mai precis, trecutul poate fi considerat o „dimensiune” la fel de reală și concretă ca orice altă secțiune în continuul spațiu-timp, deși noi nu putem accesa sau experimenta direct acea dimensiune.

Una dintre sursele de inspirație pentru acest proiect a fost pictura metafizică și substratul său conceptual. Spațiul creat de către pictorii metafizici sugerează în esență vidul, deși format din plus de materie, de obiecte pictate într-o manieră relativ realistă, ce configurează compoziții/peisaje construite din elemente „prezente”, contextualizate într-o atmosferă atemporală.

Demersurile artiștilor din expoziția The Past is a Very Insistent Voice – gravitează în jurul unui figurativ interpretat – ce pornește de fapt de la materie și care se încheagă sub forma unor obiecte sau corpuri ce conturează prin compoziție și atmosferă o interdependență între prezență și absență. Explorarea corpului uman și a materiei vine din dorința de cunoaștere și autocunoaștere a artistului în demersul său de explorare a lumii. Corpul (materialul) devine un vehicol de expresie, fiind unul din elementele principale componente a realității cunoscute tuturor și în același timp păstrătorul trăirilor umane (imaterialul). Corpul uman este intermediarul dintre sinele nostru şi lume, este cel cu ajutorul căruia gândim societatea, fiind la rândul lui modelat şi definit de aceasta.

Trupul uman este unul din cele mai percutante și puternice instrumente de exprimare în arta plastică, regăsindu-se ca punct-cheie în toate curentele artistice de-a lungul istoriei artei. Fie că vorbim de el ca performanță tehnică în pictură, desen sau sculptură și ne raportăm în această manieră la el începând cu perioada Renașterii, fie că îl privim ca imagine deconstruită și mai apoi reconstruită în Cubism și Futurism sau ca la un mijloc de instigare și mai apoi reflectare asupra existenței într-un performance, acesta este inepuizabil ca surse expresive.

Arta contemporană propune o poziție foarte asumată prin care plasează artistul în postura de a reimagina lumea printr-un proces care pornește din interioritate și oferă un comentariu critic atât despre conștiința intimă umană, cât și despre lumea exterioară acesteia în care omul își duce existența. Corpul devine un intermediar dintre conștiința sa și lume, într-un proces extrem de personal care poate fi asemănat cu spargerea unei oglinzi și mai apoi încercarea de reconstituire a ei, evident, imposibilă.
The Past is a Very Insistent Voice devine o propunere de interogare asupra a ceea ce înseamnă material și imaterial, prezență/ absență, certitudine vs. iluzoriu, într-o expoziție-sinteză ce cuprinde cele mai noi lucrări ale artiștilor.” (text curatorial)