Data de 16 decembrie a marcat finisajul ultimei expoziții din 2022, “Dance of the Butterflies”, a artistului Adrian Ganea, prezentată în spațiul expozițional Colateral din incinta cinematografului Arta, Cluj-Napoca.

Expoziția s-a deschis pe 12 noiembrie cu prezentarea Collateral Video Pill, o selecție de lucrări video realizate de un număr restrâns de artiști români contemporani, aleși de Ganea, în completarea lucrărilor sale. Aceasta este prima intervenție din ce se dorește a deveni o inițiativă recurentă în edițiile viitoare de prezentare a lucrărilor de acest tip, în spațiul cinematografului Arta.

Născut în 1989, Adrian Ganea se remarcă pe scena artistică locală contemporană printr-o practică variată ce sondează elementele scenografiei teatrale, domeniile sale de interes fiind artele performative și cele ale culturii digitale în plină ascensiune. Artistul clujean investighează efectelele antropomorfismului în sculptură și creează lumi liminale cu ajutorul animațiilor și simulărilor 3D.

Expoziția “Dance of the Butterflies”, reunind proiecții video 3D, instalații mixed media, sculpturi și inscripții pe pereții spațiului expozițional, are ca surse de inspirație prima fotografie realizată de Nicéphore Niépce, în 1816 și imaginea cele mai vechi picturi rupestre din peștera Maltravieso, Cáceres, Spania.
Prima este o reprezentare vizuală neașteptată – un negativ al priveliștii de la o fereastră – un document vizual experimental ce s-a evaporat la lumina zilei, hârtia fotosensibilă devenind aproape complet neagră. Fotograful a denumit acest gen de reprezentări vizuale, experimente heliografice (desene în soare), retine.

A doua sursă de inspirație pentru expoziție este un „șablon roșu”, făcut în urmă cu mai bine de acum 64.000 de ani, „de un Neanderthal (cel mai probabil)”. Alegerea sa exemplifică temele abordate în mod repetat de Ganea, de-a lungul parcursului său artistic: raportul activităților umane reflectate prin antropormofizarea, dar și personificarea elementelor naturii, precum și abordări personale privind multiplele probleme ridicate de criza existențială postumanistă care poziționează omul în același rând cu speciile animale, vegetale, chiar și minerale.
Conceptul curatorial se axează pe investigarea influenței reciproce dintre om, natură și forțele lor creatoare. Simbolul fluturelui și al petelor sale oculare, un detaliu ce apare recurent în lucrările expoziției, preia această temă. Mai precis, evoluția petelor oculare, ca o caracteristică a familiei Nimfalidelor, ordinul Lepidopterelor, pe perioada a 90 milioane de ani, contextualizează percepția artistului în ceea ce privește raportul om-natură.

„Nature is the best tester” ne informează Ganea în textul curatorial. Aceasta reprezintă o critică adusă inferiorității activităților umane în raport cu forța creatoare a naturii. Nu există o înțelegere clară a modului în care petele oculare de pe aripile fluturilor au evoluat în așa fel încât să se creeze ca mijloc de autoapărare o copie fidelă a ochilor păsărilor de pradă. De fapt, și lumile virtuale create și populate de „realități digitale” de tot soiul, pentru noi devenite spații alternative de ființare, nu fac altceva decât să indice faptul că nimic din ce e creat de mâna umană nu este original. Chiar și exemplele virtuale ce încearcă „să sfideze legile fizicii și rațiunea” nu reprezintă ceva cu totul inedit, în percepția artistului. Totul se bazează pe ceea ce am trăit deja.

Un mesaj similar este redat de textul luminos ce rulează continuu, din instalația mixed media în rozuri pufoase, una din primele lucrări ce atrage atenția în “Dance of the Butterflies”: “This wonderful art had held him entranced for a long while but now he was dreaming of another experiment. He wished to go one step beyond. Instead of artificial flowers imitating real flowers. Natural flowers should mimic the artificial ones.” Citatul din romanul À rebours (1884), în traducere „În răspăr”, de autorul și criticul de artă Joris-Karl Huysmans, se înscrie în literatura franceză decadentă de secol XIX. „Mersul împotriva naturii”, în romanul menționat, se traduce printr-o catalogare a obsesiilor personajului central Des Esseintes, toate expresii ale estetismului său aparte. Ele se explică prin excentrismul lui Des Esseintes, care obosit de burghezia franceză, optează pentru retragerea în solitudine. Izolarea este însă, una profund personală și prin excelență artistică, născută din experiențele sale de hiperestezie, o sensibilitate crescută la stimuli tactili, în special.

Introducerea în expoziția lui Ganea a unui clip video bazat pe fragmente din clasicul Frankenstein, roman scris în 1818 de autoarea Mary Wollstonecraft Shelley, în traducere de Adriana Călinescu, marchează numeroasele interpretări faste sau distructive ce pot fi acordate intervențiilor umane în multiple procese de creație.

Faimosul monstru creat de doctorul Victor Frankenstein este, în sine, un ansamblu dezgustător de părți anatomice aduse la viață și preluate din abatoare și săli de anatomie. Este, cu alte cuvinte, un precursor al viziunii transumaniste, considerată o ramură a filozofiei postumanismului, prin care se propune transcenderea condiției umane cu ajutorul tehnologiei.

Exemplul ales de artist face trimitere la necesitatea angajării într-o reflectare asupra modului în care ne folosim de capacitatea noastră creatoare, un îndemn ce nu-și pare a fi pierdut din validitate de la momentul apariției romanului, odată cu modernizarea impusă de Revoluția Industrială.

Fragmente din capitolul al 11-lea al cărții, momentul la care monstrul se trezește la viață și este conștient de propria existență sunt inscripționate pe pereții spațiului Colateral. Ele surprind și modul în care creatura învață prin experiența senzorială despre dualitatea ființării în lume, ea necesitând și răcoare și căldură, și activitate și odihnă, mâncare, apă, comuniune, dar și singurătate. Alături de aceste citate, privirea este atrasă și de desenele murale de fluturi și aripi de fluturi, dar și de o reprezentare înrămată a petelor oculare de pe aripile deschise ale unui exemplar din familia Nimfalidelor, ce pare mai degrabă a sugera contactul direct cu privirea pătrunzătoare a unui personaj nedezvăluit în întregime.

Ultima încăpere a spațiului expozițional prezintă fragmente ale unor simulări 3D și lumi digitale populate de ființe umane, greu de identificat, personaje surprinse cu ochii închiși sau din spate, în fugă. Ele par a fi niște lumi și personaje în derivă, în peisaje urbane și naturale ce se înghit reciproc, fără delimitări clare între ele. Granița dintre natural și artificial rămâne, așadar, nedefinită.

În esență, ceea ce pare a se urmări în cadrul expoziției de față, în mod referențial, este deschiderea unei discuții pe tema a cum ar trebui regândită raportarea noastră la această re-evaluare a condiției umane, tocmai datorită numeroaselor limitări ale umanității.

Expoziția face parte din proiectul Collateral Endeavors, derulat de Asociația Lateral ArtSpace în 2022. Acesta este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. El nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN și ea nu este responsabilă de conținutul său sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Organizatorii proiectului sunt Lateral ArtSpace și Cinema ARTA, iar partenerii, Centrul Cultural Clujean, alături de Revista ARTA.

Spațiul expozițional Colateral este produsul rezultat în urma colaborării dintre Lateral ArtSpace, o platformă de lansare pentru scena artistică din prezent și cinematograful clujean cu o istorie de mai bine de o sută de ani. Inițiatorii proiectului, lansat in aprilie 2012, sunt trei artiști clujeni, absolvenți ai Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca: Dragoș Bădiță, Cristina Curcan și Lucian Indrei.