Născută și crescută în Shanghai, China, Pixy Liao a studiat fotografia la Universitatea din Memphis. Liao a participat la numeroase expoziții internaționale, inclusiv Fotografiska, Rencontres d’Arles din Arles, Asia Society, National Gallery of Australia și este beneficiară a bursei NYFA în fotografie, a premiilor pentru artiști ale Fundației Santo, a premiului Madame Figaro pentru femei fotografi, a bursei En Foco’s New Works, Universitatea de Arte din Londra, Școala de Arte Vizuale, Pioneer Works și Camera Club din New York.
A expus în USA, Olanda, Franța, Italia, Danemarca, Germania, Austria, Elveția, Australia, China, Taiwan, Canada, Belgia, Norvegia, Spania sau Marea Britanie. În prezent, locuiește și lucrează în Brooklyn, New York.

Te-ai născut și ai crescut în Shanghai, iar în prezent locuiești în New York. Care a fost contextul în care ai părăsit China? Cu ce ​​așteptări ai plecat? Te-a susținut familia ta?

Eram grafician și mă săturasem de meseria mea. Am vrut să îmi schimb job-ul, așa că am decis să plec în SUA pentru a studia fotografia. Părinții mei au fost mereu deschisi și m-au susținut.

Privind în urmă, a fost o decizie inspirată?

Decizia mea a fost pur și simplu să găsesc un loc de muncă, astfel încât clienții mei să nu mai poată interveni și schimba lucrările pe care le creez. Habar n-aveam ce tip de fotograf aș fi, poate un fotograf comercial care poate face bani și poate fi mai liber decât un grafic designer. Asta era speranța mea la acea vreme.

Când ai simțit că menirea ta este să fii artistă, ai decis să studiezi fotografia într-un mediu academic, la Universitatea din Memphis. În ce măsură te-a ajutat experiența academică în evoluția artistică și dezvoltarea unei identități artistice?

În timp ce studiam la Universitatea din Memphis, am încercat multe tipuri diferite de fotografie, cum ar fi peisaj, portret, autoportret etc. În timp ce încercam toate astea, l-am întâlnit și pe partenerul meu Moro. Relația noastră și, de asemenea, feedback-ul de la profesorii și colegii mei m-au determinat să ne fotografiez împreună. Și de îndată ce am făcut asta, am simțit brusc că am găsit ceea ce vreau să fotografiez. A devenit lucrul pe care vreau să-l fac cel mai mult.

Artistul contemporan dispune de un număr nelimitat de medii din care poate alege. Ai ales fotografia, sculptura și video ca mijloace de exprimare. De ce?

Cred că mediul nu contează. Totul depinde de ideile artiștilor și, de asemenea, de abilitățile acestora. Specializarea mea a fost fotografia și a fost mediul perfect pentru descrierea relațiilor. Pentru alte proiecte, când fotografia nu funcționează, a trebuit să studiez cum să folosesc alte medii, cum ar fi sculptura sau art video etc. Mi-aș dori să am mai multă pregătire artistică în alte medii, astfel încât să lucrez cu mai multă lejeritate.

Unele voci consideră fotografia un mijloc de exprimare la îndemână. Cum vezi lucrurile?

Asta e adevarat. Îmi place fotografia pentru că este atât de eficientă. În munca mea, aș spune că 50% înseamnă concept artistic/ideea, 30% este ședință foto și 20% este editarea ulterioară. Odată ce ai o idee concretă, fotografia se realizează într-un timp atât de scurt. Dar munca principală a fost de fapt făcută înainte de fotografiere.

Arta ta, în special proiectele fotografice dezvoltate până acum, precum Experimental Relationship și For Your Eyes Only, explorează probleme legate de identitatea de gen și chestionează convențiile și stereotipurile din jurul feminității și relațiile de cuplu. Când a devenit acest subiect de interes pentru tine și ce te-a determinat să-l explorezi mai departe?

S-a întâmplat când am început să mă întâlnesc cu Moro și am început Experimental Relationship. M-am trezit într-o altă țară, departe de influența familiei și a apropiaților. Cu Moro, mi-am dat seama că aș putea fi un alt gen de femeie la care nu m-am gândit niciodată că voi fi. Erau atât de multe posibilități și nu prea puține limitări. Mă dezvoltam așa cum îmi plăcea.

Ți-ai transformat relația cu Moro într-un proiect de artă. Pentru majoritatea proiectelor tale, lucrezi cu iubitul tău Moro, care este și muza ta. Sunteți amândoi în fața camerei. Explorezi corpurile voastre, relația de cuplu și intimitatea. Voi sunteți și cei care vă fotografiați. Cum ați început să vă fotografiați împreună și în ce măsură aceste imagini reflectă viața voastră reală de cuplu?

Relația noastră este fundamentul pe care am putut construi acest proiect împreună cu Moro. Întotdeauna m-a susținut și m-a încurajat. Fotografiile nu ne arată în viața noastră de zi cu zi. Este mai mult despre gândurile sau dorințele mele într-o relație. Ne considerăm performei în fața camerei.

Cum te simți tu și iubitul tău când schimbați rolurile de putere? Este ușor? Îți place să preiei controlul? Care vor fi avantajele unei femei puternice?

S-a întâmplat firesc. La început a fost un șoc pentru mine. Dar cumva m-am bucurat de noua putere pe care o aveam în această nouă relație și m-am distrat cu adevărat, ceea ce se vede în fotografii. Să fii o femeie puternică ai permisiunea și încrederea că poți face lucruri mărețe pe care nu le-ai crezut niciodată posibile.

După cum am menționat, proiectele fotografice arată o serie de scene adesea intime. Raportându-ne la mediul cultural în care ai crescut, folosirea unei dimensiuni autobiografice este o abordare curajoasă, îndrăzneață, deoarece te face vulnerabil. Ai fost crescută în China, unde femeile sunt învățate de la o vârstă fragedă că trebuie să se căsătorească cu un bărbat mai în vârstă și mai matur, sunt învățate că o femeie are nevoie de un protector și de un mentor. În schimb, ai început să te întâlnești cu un bărbat mai tânăr care era și japonez și, conform convențiilor și stereotipurilor tradiționale, relația voastră nu avea viitor. Cu ce ​​provocări te-ai confruntat pe parcurs? Reacția publicului influențează direcția în care se dezvoltă proiectul?

Când am locuit în China, am avut întotdeauna îndoieli cu privire la motivul pentru care femeile trebuie să fie întotdeauna inferioare bărbaților. Dar nu aveam idee ce altceva aș putea fi. Am urât cu adevărat să fiu femeie pentru că nu era cool. Întâlnirea cu Moro din SUA mi-a oferit spațiu și timp pentru a experimenta liber o relație diferită. Mi-am dat seama că relația noastră era diferită din reacția colegilor de clasă. Și când i-am povestit unui prieten din China despre noul meu iubit, care mi-a spus că i-am ales un iubit așa cum un bărbat își găsește o iubită (mai tânără și drăguță). Și asta m-a ajutat, de asemenea, să decid că este exact ceea ce doresc să fac. Deci da, opinia publică influențează întotdeauna dezvoltarea proiectului.

Spune-mi, te rog, cum decurge întregul proces, de la stabilirea conceptului artistic la documentare până la scenografie, alegerea spațiului în care veți face poza, alegerea hainelor etc.

Totul începe cu o idee. Ideile sunt de obicei vagi, ca o poză sau un cuvânt. Îmi rămân în minte. Când am ocazia să călătoresc cu Moro, caut o locație care să arate ca un loc în care am trăi într-o viață alternativă și încep să caut în minte cele mai potrivite idei. Odată ce ideile sunt bine conturate mă gândesc la îmbrăcăminte etc. Și ședința foto este scurtă, durează cam o oră. Tragem în jur de 3-5 cadre pentru fiecare idee. Moro improvizează mereu în timpul ședinței foto.

Când știi că ai terminat un proiect? Povestește-ne mai multe despre întreaga experiență până când ești complet mulțumită de rezultat.

Experimental Relationship este un proiect în desfășurare pe care sper că îl vom continua cât de mult putem. Sunt mulțumită dacă am deja o idee bună înainte de ședința foto.

Am observat că Moro este cel care apasă pe buton, mai ales când se află într-o poziție vulnerabilă. De ce alegi să apese el butonul, când ai putea la fel de bine să o faci tu? Ce înseamnă acest gest? Este poate o dovadă a înțelepciunii feminine? Pentru o relație armonioasă și echilibrată, bărbatul trebuie să creadă că deține controlul, chiar dacă femeia a orchestrat totul.

Din mai multe motive diferite. Uneori are legătură cu împărțirea puterii. Uneori este o iluzie a puterii. Sau pur și simplu nu am suficientă putere să apăs pe buton. Sau ar putea fi toate aceste motive în același timp.

Ai expus peste tot în lume. Ai răspuns invitației de a expune și în România. O selecție de fotografii din proiectul în desfășurare Experimental Relationship este încă pe simezele Galeriei 2/3 din București, până pe 23 aprilie. Ai fost prezentă împreună cu Moro la vernisajul expoziției și, în același timp, ai susținut și un tur ghidat al expoziției. Cum ai descrie această experiență? Reacția publicului românesc a fost diferită față de publicul din Occident sau China?

Deschiderea expoziției a avut loc pe 8 martie. A fost o experiență foarte interesantă. Vizitatorii au venit cu flori. Unii chiar mi-au oferit florile lor. Au fost mulți tineri în public, prietenoși, curioși, drăguți. Mi-au amintit de noi doi când eram tineri. Un lucru care m-a frapat cel mai mult a fost că, după ce am vorbit despre cenzură în China, două femei în vârstă mi-au vorbit despre experiențele lor din trecut. Cumva, au înțeles cu adevărat ce se întâmplă în China și au avut o perspectivă foarte înțeleaptă asupra situației. Este ceva ce nu am experimentat niciodată cu niciun public din vest.

În 2019 ai început să lucrezi la un nou proiect numit Evil Women Cult prin care dorești să prezinți femeile lider din istoria Asiei, pentru a fi recunoscute drept femei ambițioase și puternice. Este poate primul proiect la care Moro nu participă. Ce a inspirat proiectul?

A început cu „Temple for Her”, un templu dedicat idolului meu din copilărie Wu Zetian. Am făcut-o din cauza unui regret pe care l-am avut când eram tânără. Când eram în școala elementară, am fost fascinată de o emisiune TV populară despre singura împărăteasă chineză Wu Zetian. Era o conducătoare foarte puternică, dar avea o reputație proastă, de a fi prea crudă. Când una dintre prietenele mele a susținut că Wu Zetian este idolul ei, am spus „Nu! Cum ai putea-o revendica ca idol? Ea este rea.” Pentru că numele ei era întotdeauna legat de rău, nu puteam să simt admirația pentru ea atunci.
De aceea vreau să fac un cult pentru toate aceste femei conducătoare malefice din întreaga lume, astfel încât fetele tinere să afle cu adevărat cine sunt și să le considere cu mândrie idoli sau zeițe. Plănuiesc să fac mai multe lucrări pe baza cercetărilor mele despre femeile lider din diferite părți ale lumii.

Se pare că voi doi și arta pe care o faceți sunt suficiente pentru voi. Cum a fost primită arta ta de familiile voastre?

La început, părinții mei erau îngrijorați pentru mine. Nu au vrut să-mi arăt arta altor familii sau prietenilor (pentru a mă proteja de critici). Dar, pe măsură ce am continuat să o practic ani de zile, au început să mă perceapă ca adult și m-au acceptat cu adevărat. Tatăl meu acum a devenit chiar fan. Și chiar mi-a cerut anumite imagini pe care să le arate prietenilor săi. Cu toate acestea, încă nu am arătat mare parte din munca mea familiei lui Moro. Chiar dacă probabil vor fi de acord cu asta, pur și simplu nu vreau.

Ce fac Liao și Moro când nu pozează? Cum vă petreceți timpul liber?

Ca orice cuplu, împărțind treburile casnice. Stăm mult acasă. Și ne place să mergem împreună la cumpărături de haine vintage.

Există ceva pe care ai dori să îl experimentezi, dar nu a apărut încă contextul potrivit?

Mi-ar plăcea să fac mai multe obiecte, dar, în acest moment, nu prea am abilitățile necesare și nici spațiul.

Cover photo: Nathalie Guio