Eva Schartmüller (n. 1961) este o artistă contemporană, stabilită la Viena, care lucrează în domeniul instalațiilor conceptuale, incluzând tehnologii electro-digitale și performance cu o abordare auto-experimentală. Conceptul în jurul căruia Eva Maria Schartmüller își construiește lucrările de artă este în principal antropocentrismul, cu accent pe examinarea proceselor socio-politice și socioculturale.
Fie că explorările sale sunt legate de corp, viață, relații sociale interumane, artista păstrează un interes viu în această direcție, pe care o chestionează constant în diferite forme. Interesul pentru stările de tranziție ale ființei o determină să dezvolte lucrări puternice și să exploreze paradigma supremației și a dominației sociale, în care aspectele transformării, precum fragilitatea fizică sau psihică, devin elemente inspiraționale și discursive. 

Marina Paladi: Spune-mi, te rog,  cum ai devenit interesată inițial de artă și ce te-a inspirat să urmezi o carieră de artistă profesionistă? 

Eva Schartmüller: Interesul meu pentru artă își are rădăcinile în entuziasmul meu pentru diverse forme de exprimare creativă, precum muzica, literatura, filmele și arta video, spectacolele de dans, designul și artele vizuale. Aceste forme diverse de artă m-au inspirat să aprofundez mai mult subiectul artei contemporane. De asemenea, am un interes deosebit în explorarea naturii realității și a relației dintre individ și societate. Acest peisaj multifațetat de interese m-a condus în cele din urmă la dezvoltarea propriului meu mod de exprimare și de găsire a formei. 

M.P.: Descrie procesul tău de creație. Cum începi o lucrare nouă și care sunt unele dintre provocările cu care te confrunți în timpul creației? 

E.S.: Procesele creative încep în moduri diferite. Observarea proceselor din lumea exterioară și reflecția asupra lumii mele interioare generează impulsuri care apoi inițiază un proces de gândire creativă orientată spre o temă anume. Uneori, visele servesc drept sursă de inspirație, ajutându-mă să explorez noi direcții de gândire. În plus, o cercetare aprofundată este adesea necesară pentru a dezvolta un subiect. Atunci când te angajezi la un nou subiect sau o abordare nouă, este important să construiești o anumită bază de cunoștințe.
Acest lucru poate implica cercetarea prin intermediul cărților sau al documentarelor, consultarea experților sau efectuarea de experimente practice pentru a obține o înțelegere mai profundă. Procesul de creație reprezintă deseori o provocare semnificativă pentru mine. Punerea în aplicare a anumitor idei necesită, desigur, depășirea barierelor psihologice, cum ar fi îndoiala de sine sau presiunea de a îndeplini anumite așteptări. 

M.P.: Adesea încorporezi în arta ta materiale neconvenționale, cum ar fi iarba, pietrele, plasticul. Cum alegi materialele pentru lucrările tale? 

E.S.: Selectarea materialelor pentru lucrările mele este parte integrantă a procesului meu creativ și este strâns legată de temele pe care doresc să le explorez. Folosesc materiale care poartă un simbolism specific sau o semnificație metaforică pentru a-mi susține conceptele. De exemplu, lucrul cu iarbă sau alte materiale organice subliniază legătura cu natura sau chiar distrugerea acesteia, în timp ce plasticul poate face aluzie la teme legate de societatea de consum și poluarea mediului. 

M.P.: În multe lucrări explorezi fragilitatea corpului uman în raport cu natura, prezentând corpul ca pe un peisaj în sine. Spune-mi mai multe despre această explorare a corpului uman. 

E.S.: În lucrările mele, corpul uman este, într-adevăr, un motiv central. În lucrarea ”physical”, acesta devine peisajul însuși, modelat atât de influențe interne, cât și externe. Această explorare a fragilității corpului uman în contextul naturii este pentru mine o modalitate de a examina legătura delicată dintre sinele individual și lumea înconjurătoare.
În lucrarea “Throw”, este abordată o rană psihologică, care se transformă performativ într-o rană fizică. ”Lost authenticity I și II” explorează vulnerabilitatea prin pierdere și deindividualizare. ”Shell shock” și ”blot out” cercetează stările traumatice. Aceste lucrări urmăresc să stimuleze privitorul să reflecteze asupra complexității și vulnerabilității existenței umane. 

M.P.: Antropocentrismul este un subiect central al lucrărilor tale, indiferent dacă explorarea acestui concept este legată de corp, viață, natură sau relații sociale interumane. Crezi că arta ar trebui să aibă un rol civic? Care este rolul artei în contextul actual? 

E.S.: Antropocentrismul este o temă centrală în multe dintre lucrările mele, deoarece reflectă relația dintre oameni și mediul lor. Întrebarea dacă arta ar trebui să joace un rol politic a fost mult timp subiectul unor dezbateri intense. Pentru mine, personal, arta are potențialul de a aborda problemele societății, de a sensibiliza și de a provoca o schimbare.
Capacitatea sa de a evoca emoții și de a transmite subiecte complexe într-o manieră accesibilă a fost întotdeauna semnificativă. Având în vedere provocările globale, cum ar fi schimbările climatice, nedreptatea socială și tensiunile politice, arta poate juca un rol esențial în a face lumină asupra acestor probleme și în a conștientiza urgența lor. 

M.P.: Ce sfat le-ai da artiștilor emergenți aflați la început de drum? 

E.S.: A da sfaturi este un lucru dificil… Dar, dacă ar fi să dau unul, ar fi să se lase întotdeauna ghidați de propria creativitate și pasiune. Este important să fii autentic și să nu te lași influențat de tendințe sau de așteptările altora.

Acest material jurnalistic a fost realizat în cadrul programului Power Station++ | Mobilități pentru profesioniști din sectorul cultural. Mobilitatea face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul Power Station++, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.