Un interviu realizat de Dana PÂRVULESCU

Matei Rădulescu (n. 2001, București, România) a studiat Grafică la Universitatea Națională de Arte din București. Interesele sale gravitează în jurul ilustrației, benzii desenate și al imaginii plastice ca mijloc de a spune povești păstrând însă la bază primaritatea desenului ca mod de expresie. Prin intermediul creațiilor sale vizuale, el explorează și transmite diverse întâmplări și experiențe personale, transformându-le în introspecții ale spațiilor pe care le populăm, precum și ale celor pe care doar le traversăm într-o anumită etapă a vieții.

“Cred cu tărie în capacitatea desenului și a imaginii plastice în înțelegerea lumii în care trăim și a relațiilor cu spațiile pe care le populăm și/sau tranzităm. Încerc prin ceea ce desenez să îmi las amprenta asupra subiectului vizat, căutând o anume esențializare a unor scene sau amintiri făcând în aceeași măsură facilă această descoperire pentru cei din exterior, să descopere prin filtrul meu relația cu un anume spațiu sau într-o anumită perioadă prezentată.”

Dana Pârvulescu: Spune-mi câteva cuvinte despre tine, practica ta artistică și procesul tău artistic din rezidență.

Matei Rădulescu: Sunt un artist grafic și ilustrator preocupat de subtilitățile ce țin de spații în care ajungem, fie ele provizorii și experiența care ne definește în aceste spații. În cadrul rezidenței m-am îndreptat spre modul meu preferat de reprezentare plastică, ilustrația și desenul în tuș și sepia, într-o notă documentar artistică.

D.P.: Care au fost așteptările tale înainte de a începe rezidența și cum s-au schimbat ele pe parcurs?

M.R.: Mi-am propus să surprind de la bun început relația pe care natura o (mai) are cu spațiul Luncaviței. Aflasem de îndiguirea bălții și de nostalgia sătenilor privind apa de la articolele antropologilor care au documentat anul trecut spațiul dar, cumva, îmi era neclar până nu am ajuns acolo cum se prezintă acest spațiu. Pentru mine, opoziția luxuriant-prăfos descrie cel mai bine acest before & after al bălții și pe asta am și pus accentul în ilustrațiile mele.

D. P.: Ce impact a avut comunitatea locală asupra artei tale? Ai interacționat cu localnicii sau ai integrat elemente din proximitatea lor cotidiană în lucrările tale?

M.R.: Inițial am vrut să integrez oameni, dar am realizat că mi se pare mult mai interesant cum descrie natura și non-umanul peisajul satului, și al activităților oamenilor. Un fel de prezență prin absență în ilustrațiile mele, unde regăsim peștii puși la uscat, supa de pește, tricicletele electrice care populează străzile asfaltate, trunchiuri tăiate de copaci, o turmă de oi care se întoarce de la Dunăre. Toate elementele desenate de mine sunt în strânsă legătură cu oamenii și activitățile locului, prezintă deopotrivă tradiții dar și nevoia de modernizare a ruralului neprezentând direct pe cei implicați. De fapt cred că ideea de comunitate se regăsește în multitudinea de preocupări diverse ale sătenilor și influența naturalului în viața cotidiană.

D. P.: Ce ai învățat din interacțiunile cu flora și fauna Dobrogei? Există vreo poveste sau întâmplare care te-a marcat și pe care ai transpus-o în lucrările tale?

M.R.: Am realizat că apa joacă un rol mult mai important când nu mai este parte din ecosistemul în care obișnuia să existe. Sătenii încă sunt pescari, dar acum peștele este vândut în piață, adus de prin alte locuri. Deci orice reușită pescărească se simte mult mai bine acum când balta nu se mai inundă și pescarii trebuie să meargă în alte locuri pentru pește. Alături de Matei, colegul de rezidență, am fost la pescuit (eu doar am privit) și am înțeles nostalgia legată de ce încă putea fi astăzi la Luncavița în momentul când el prindea pește.

D. P.: Care este sursa interesului tău pentru proiectele interdisciplinare?

M.R.: M-a bucurat faptul că nu au fost doar artiști implicați în acest proiect. Cred că perspectiva antropologilor și discuțiile avute între noi, la cafeaua de dimineață sau la o bere seara despre cum înțeleg ei spațiul mi-au dat și mie o direcție mai clară asupra a ceea ce urmăream în ilustrație. De fapt cred că asta am încercat, să surprind, cumva, ceea ce antropologii nu puteau surprinde în urma interviurilor și discuțiilor avute pe teren. Cumva notele mele de teren sunt chiar desenele făcute. Medii diferite de exprimare care au același rol însă, de a înțelege spațiul pe care îl cercetează.

D. P.: Cum ți-a schimbat această experiență perspectiva asupra rolului artistului într-un spațiu rural?

M.R.: Nu m-a schimbat radical pentru că și înainte consideram că locul artiștilor este pe teren, alături de cercetători, iar interdisciplinaritatea cred că trebuie să fie o caracteristică a vieții contemporane. Îmi doresc o implicare a artiștilor în ceea ce privește studierea și promovarea patrimoniului natural, iar spațiul rural dobrogean este mult prea puțin studiat în această direcție. Simt ca o gură de aer proaspăt această inițiativă a rezidenței de a aduce la un loc profesii diferite și a lucra cu ce are fiecare de oferit.

D. P.: Cum te vei folosi de experiențele din rezidență în viitoarele tale proiecte artistice?

M.R.: Cred că, în urma interacțiunilor cu antropologii pe teren, am învățat cât de mult înseamnă să stai să asculți pe cel pe care îl intervievezi, să vezi unde se leagă poveștile lui de ceea ce tu cercetezi. În cazul meu în creația artistică am învățat cât de mult contează să fii fizic într-un loc pentru a lua “pulsul” acestuia. Ca ilustrator pare că nu trebuie să te deplasezi prea departe de biroul sau atelierul tău dar cred că munca de teren are rolul ei și pentru artiști, dacă nu direct ca în cazul antropologiei, măcar la nivel de familiarizare cu spațiul studiat.

D. P.: Ce planuri ai pentru toamna asta? Urmează să te vedem pe undeva și dacă da, unde?(dacă e cazul)

M.R.: Expoziția unde expun o parte din desenele și ilustrațiile din timpul rezidenței se poate vedea la Muzeul Țăranului Român începând cu 4 octombrie și până pe 22 și face parte din turul NAG de anul acesta din București.
Din această toamnă sunt student la Masterul de Arte Grafice al UNArte unde îmi continui cercetările vizuale legate de ilustrație, imagini secvențiale și desen. Pentru cei curioși, proiectul meu de licență se poate vedea la DIPLOMA Show 2024 tot începând cu 4 octombrie până pe 13.
La jumătatea lunii octombrie voi mai participa la o expoziție de grup la ARCUB despre care nu voi spune încă prea multe dar, dacă totul merge bine ar trebuie să ajungă și în trei orașe din Italia. Este tot despre o călătorie care s-a petrecut acum mai bine de 800 de ani și modul cum mi-o imaginez eu într-un format contemporan adaptat în bandă desenată.

CONTEXT:
A doua ediție a rezidenței Artă și Antropologie, organizată în comuna Luncavița din arealul Dobrogei de nord, a stat sub semnul schimbărilor, adaptărilor și transformărilor amorfe dintre natural și antropic. Desfășurate în două serii, la sfârșitul primăverii, și respectiv, la începutul toamnei, cercetările realizate surprind mediul natural și infrastructura locală într-o ipostază a timpului și spațiului care nu se mai ghidează profund după dinamici ancestrale. Fosta zonă inundabilă a Dunării, s-a preschimbat într-un loc care aclimatizează deopotrivă animale non-umane și mașinării, instrumente de conviețuire între analog și digital și strategii de eficientizare spontane și creative. Interesante sunt adaptările, hibridizările și formulele proprii de a negocia modernul și tradiționalul.

Expoziția proiectului adună anul acesta sub numele „Glosar, rezidență” o parte din cercetările interdisciplinare din acest an în Sala Acvariu a Muzeul Național al Țăranului Român unde poate fi vizitată până pe 22 octombrie.

Interviurile cu artiștii prezenți în acest proiect au fost concepute pentru a scoate la suprafață modurile în care interacțiunile cu mediul natural și cu localnicii unei comunități rurale au influențat creația și perspectivele interdisciplinare ale unui tânăr artist participant în cadrul Rezidenței de Artă și Antropologie din Luncavița (Tulcea).

Primul interviu din această serie îl are ca invitat pe Matei Rădulescu.

Pe Matei îl găsiți aici https://www.instagram.com/matei.radulescu/

Imagine @Lena Ciobanu
Ilustrații @Matei Rădulescu

Artă și Antropologie” este un proiect inițiat de Asociația Laborator Artistic și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.