Maria Guțu (n. 1996, Glodeni, Republica Moldova) și-a făcut studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și online la școala de fotografie Docdocdoc, Sankt Petersburg. Este interesată, în mod special, de noțiunea de tinerețe, spațile izolate și legătura dintre om și mediul său. Din 2021, Maria Guțu este membră a WomenPhotograph. În 2022, a fost selectată la Sony World Photography Awards, Open Competition: Portraiture. În 2023, a fost selectată cu o fotografie în cadrul proiectului Homeland la Sony World Photography Awards, National & Regional Awards. Totodată, a beneficiat de un grant de mentorat acordat de Fundația pentru fotografie în zona Balcanică-VID (2023). A participat la expoziții colective în România, Franța și Statele Unite.

Dana Pârvulescu: Spune-mi câteva cuvinte despre tine, practica ta artistică și procesul tău artistic din rezidență.

Maria Guțu: Practica mea artistică constă în documentarea fotografică a locurilor, oamenilor și a legăturii acestora între ei și natură. În rezidență am documentat în mare parte oameni care mi-au stârnit curiozitatea, tineri și fermieri, ciobani. Am documentat case părăsite observate în urma unui road trip spontan prin satele  Nifon, Geaferca, Hamcearca, Balabancea și Florești. Am mers prin pădure, aerul era răcoros și curat, copacii incredibil de frumoși. Satele prin care am trecut mi-au amintit de cele din Republica Moldova, case abandonate, peisaje frumoase, oameni cu animale pe afară, o diferență importantă descoperită e poza lui Ceaușescu pe peretele unei case părăsite. 

D.P.: Care au fost așteptările tale înainte de a începe rezidența și cum s-au schimbat ele pe parcurs?

M.G.: Nu am avut așteptări în sine, încerc să nu le am și să mă bucur ulterior de călătoria, rezidența ce urmează să o parcurg.

D.P.: Ce impact a avut comunitatea locală asupra artei tale? Ai interacționat cu localnicii sau ai integrat elemente din proximitatea lor cotidiană în lucrările tale?

M.G.: Am avut discuții cu localnicii pe care i-am întâlnit, cu Alexandru, un cioban simpatic de la Dunăre am avut discuții lungi existianțialiste, despre lipsa fricii față de un potențial război …am observat cu cât oamenii sunt mai aproape de pământ, natură cu atât frica de moarte e mai mică. Impactul comunității locale a fost unul inspirațional, aș dori să preiau curajul, sinceritatea și deshiderea oamenilor în practica mea artistică, precum și în cotidian.

D.P.: Ce ai învățat din interacțiunile cu flora și fauna Dobrogei? Există vreo poveste sau întâmplare care te-a marcat și pe care ai transpus-o în lucrările tale?

M.G: Am învățat din interacțiunile cu flora și fauna Dobrogei că totul necesită grijă și timp. Mi-a plăcut să mă pierd puțin prin natura Dobrogei, în a doua zi de rezidență am găsit un mic spațiu adiacent Dunării, sălbatic, acoperit de vegetație, copaci mari și umbroși cu o mulțime de păsări ce se sperie și zboară cînd te simt apoape. Mă simțeam într-un vis, ruptă de orice context social, cu cît înaintam mai mult prin baltă, mă transpuneam în rolul unui mic explorator National Geographic, ce înfruntă lianele pentru a înainta spre necunoscut. Am găsit acolo un pat, ce mi-a amintit involuntar de cover-ul celor de la Nirvana, Where did you sleep last night?, cîntat în original de Leadbelly, patul fiind unica mărturie că a fost picior de om în jungla asta mică.

D.P.: Care este sursa interesului tău pentru proiectele interdisciplinare? 

M.G.: Sursa interesului meu pentru proiectele interdisciplinare este curiozitatea, dorința de a mă intersecta cu oameni din diverse domenii, adiacente mai mult sau mai puțin fotografiei.

D.P.: Cum ți-a schimbat această experiență perspectiva asupra rolului artistului într-un spațiu rural?

M.G.: Cred am înțeles și mai mult că rolul artistului într-un spațiu rural e mult mai vast și complex decât credeam, pe lângă faptul că interacționează cu localitatea locală, acesta poate interveni în anumite situații, poate propune acțiuni noi, intervenții.

D.P.: Cum te vei folosi de experiențele din rezidență în viitoarele tale proiecte artistice?

M.G.: Voi încerca să fiu la fel de deschisă și optimistă noilor experiențe și călătorii.

D.P.: Ce planuri ai pentru toamna asta? Urmează să te vedem pe undeva și dacă da, unde?

M.G.: Toamna aceasta plănuiesc să mă ocup de arhiva foto pe care o am, să mai developez filme și preconizez o expoziție la sfârșitul lunii, în satul Sofia, Drochia din Republica Moldova, unde am avut rezidență în luna august.