Dávid-Lehel Miholcsa este un artist vizual emergent, ale cărui lucrări se remarcă printr-un discurs profund, articulat în jurul temelor existențiale. După ce a absolvit Liceul de Artă din Târgu Mureș, și-a continuat studiile la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, specializându-se în grafică, iar în timpul facultății a explorat și scena artistică internațională, petrecând un semestru la Accademia di Belle Arti di Brera din Milano. În practica sa artistică explorează mai multe medii – de la grafică și animație 2D la land art. În acest interviu, Dávid-Lehel ne vorbește despre începuturile sale, provocările asumate, căutările estetici, dar și despre felul în care vizualizează parcursul său artistic.

Angela Izvercian: După absolvirea Liceului de Artă din Târgu Mureș (2015-2019), ai continuat studiile la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (2019- 2024), specializare grafică. Așadar, preocuparea pentru artă a apărut relativ devreme în cazul tău. Ce te-a insiprat să devii artist vizual? Povestește-ne, te rog, despre primele tale manifestări artistice.

Dávid-Lehel Miholcsa: Acasă am fost înconjurat de artă. Numeroasele tablouri de pe pereți și timpul petrecut în atelierul tatălui meu probabil au sădit în mine gândul de a mă ocupa de artă. În copilărie desenam foarte mult. Deși înainte de liceu am făcut o pauză de 3-4 ani, am ales totuși să merg la liceul de artă, pentru că așa mi s-a părut firesc.

A.I.: Totodată, în timpul facultății, ai studiat un semestru în Italia la Accademia di Belle Arti di Brera. Cât de diferite au fost cele două experiențe academice?

D.L.M.: Diferențele dintre ele nu au fost semnificative, iar modul în care privesc educația este similar în multe aspecte. Poate că acolo se pune un accent ușor mai mare pe încurajarea fiecăruia să își găsească propriul stil de creație, dar e posibil să văd asta astfel doar pentru că nu știam care erau trendurile la acea universitate. Totuși, ambele au oferit libertate. La Brera am experimentat puțin cu mediul video și animație, dar am continuat în principal să lucrez la ceea ce aș fi creat și acasă.

A.I.: Studiile universitare te-au ghidat în evoluția artistică și în dezvoltarea unui stil propriu; te-au pregătit pentru ce a urmat?

D.L.M.: Deja din anul doi mi-am conturat destul de clar mijloacele și stilul care mi se potrivesc. În anii petrecuți la Cluj, am adunat informații din diverse surse despre oportunitățile pe care le avem ca artiști, așa că, în mare parte, știu la ce să mă aștept.

A.I.: Esti un artist tânăr și, totuși, discursul tău artistic se construiește în jurul unor teme complexe, profunde. Cercul vicios al existenței umane este un subiect care predomină în arta ta. Ce te-a determinat să alegi această temă și ce semnificație are pentru tine? Este o explorare pur teoretică sau este determinată de anumite experiențe/motivații/cercetări personale?

D.L.M.: Un prieten regizor mi-a spus că sursa artei este întotdeauna o frustrare de un anumit fel. Simt că nu am nicio experiență personală negativă care să poată constitui baza pentru arta mea. Pe măsură ce am abordat de-a lungul anilor unele dintre teme mai obișnuite și particulare, am simțit că aș vrea să explorez ceva mai universal, mai etern și mai profund.
Problema sensului și scopului existenței umane mă preocupă de mult timp. Am citit multe cărți ale filozofilor existențialiști și postmoderni, ale gânditorilor budismului zen, ale antropologilor și fizicienilor teoreticieni pentru a explora acest subiect. În paralel, aceste gânduri le-am integrat și în arta mea. Nu mă interesează prea mult întrebările plastice, trecutul sau fenomenele culturale specifice, ci mai degrabă ceea ce se află dincolo de ele.

A.I.: Cum ai descrie practica ta artistică?

D.L.M.: Arta mea nu o consider un act de auto-exprimare, ci mai degrabă o investigare obiectivă, care încearcă să capteze trăsăturile definitorii ale existenței umane prin motive simple și cuprinzătoare. Reprezint sentimentul de lipsă și golul care se află în spatele dorințelor și scopurilor noastre. Realizarea acestora, efortul de a umple acest vid reprezintă mecanismul care a modelat întotdeauna viața și evoluția societății noastre, îndemnând omul la acțiuni și încercări nesfârșite.

A.I.: Ce mesaj dorești să transmiți prin arta ta si cum răspunde ea la angoasele cu care se confruntă omenirea? Crezi că arta ne poate oferi o ieșire din cercul vicios?

D.L.M.: Peisajele tăcute și întunecate, uneltele întinse în spațiile goale, plasele și sârmele reflectă tensiunea dintre viziunea umană asupra lumii și realitatea însăși, subliniind nepotrivirea, faptul că abordările și convingerile noastre despre viață probabil nu coincid adesea cu realitatea. Presupunem că inteligența noastră este suficientă pentru a pune în cuvinte, a explora și a categorisi ceva atât de complex precum existența noastră și elementele acesteia. Suntem convinși că viața noastră trebuie să aibă un scop și un sens, deși putem observa că lucrurile vii și neînsuflețite nu se preocupă de asemenea chestiuni.

Putem avea numeroase convingeri greșite, care există și s-au consolidat pentru că sunt adânc înrădăcinate în convențiile sociale și în limbajul însăși prin care gândim, un limbaj care impune un cadru strâmt și limitativ gândirii noastre. În limitele conștiinței noastre există o dorință instinctivă de a acționa, o impulsie de a schimba, de a progresa – și acesta este factorul care stă la baza tuturor conflictelor umane, făcându-le astfel imposibil de evitat.

Desigur, nici arta nu oferă o soluție pentru acestea, ci doar ne poate distrage atenția de la ele, la fel ca multe alte fenomene inventate sau puse în practică de om pentru a face viața noastră mai plăcută – indiferent de modul în care le definim.

A.I.: Orizont, Tăcere, Vid, Plase sunt câteva dintre titlurile seriilor de lucrări dezvoltate pânâ în prezent. Formulate majoritatea dintr-un singur cuvânt, reușesc să cuprindă esența seriei. Cum îți alegi titlurile? Există încă de la început un titlu de lucru care setează o direcția până la final sau apar schimbări pe măsură ce se conturează seria?

D.L.M.: Încerc întotdeauna să aleg un titlu cât mai simplu, potrivit și expresiv pentru lucrările mele. Nu îmi place să fiu misterios cu ele, astfel încât spectatorul să trebuiască să caute semnificația lor; misterul trebuie să fie prezent în creațiile în sine.
De obicei, desenele primesc titlul abia după ce sunt finalizate. De acesta este, de obicei, motivul principal al lucrării. Totuși, am câteva titluri bune la care urmează să creez un desen sau o serie.

A.I.: Cum ai dori ca privitorul să interacționeze cu lucrările tale? Îți dorești ca acesta să simtă/vadă ceva anume în mod particular?

D.L.M.: Cred că arta nu trebuie să fie un mesaj codificat sau un fenomen care transmite gânduri concrete, ci mai degrabă ceva care catalizează gândurile spectatorului, care trăiește opera de artă prin prisma propriilor sale experiențe și sentimente. Desigur, mă bucur dacă spectatorul ajunge la idei similare cu cele care îmi trec prin minte, dar acest lucru nu este deloc o așteptare.

A.I.: De foarte multe ori când intră într-o galerie de artă contemporană, publicul se confruntă cu celebra întrebare este asta artă?; De ce crezi că arta contemporană continuă să fie o provocare pentru publicul larg?

D.L.M.: În percepția generală, sunt considerate ca artă mult mai puține lucruri decât cele care, de fapt, fac parte din acest domeniu. Arta contemporană se abate adesea de la această normă, astfel încât va fi considerată artă mult mai târziu în rândul publicului mai larg.

A.I.: Care este/a fost cea mai mare provocare a ta ca artist?

D.L.M.: Cea mai mare provocare este să creez o sursă de trai din lucrările mele. Probabil că acest lucru va necesita încă câțiva ani de muncă, iar apoi va trebui doar să mă concentrez pe menținerea acestuia. Procesul de creație în sine este unul natural și plăcut pentru mine.

A.I.: Operezi cu o varietate de medii, de la grafică la animație 2D și land art. Ce au în comun aceste tehnici? Ce primează în alegerea tehnicii?

D.L.M.: În primul rând mă consider un artist vizual: desenez și ocazional mă ocup cu land art. Activitatea mea de animație este complet separată de acestea. Pe lângă desen, am lucrat mereu la alte proiecte, unde am putut folosi diferite laturi ale creativității mele, unde nu creez imagini sumbre și întunecate, ci lucrez la proiecte cu un ton mai ușor, colaborând cu alții. Am lucrat și la crearea de identități vizuale și web design, dar realizarea de filme de animație și videoclipuri muzicale este ceea ce îmi doresc să continui să fac în viitor.

A.I.: Există ceva ce ți-ar plăcea să experimentezi (teme noi, alte tehnici, colaborări, etc), dar încă nu a apărut contextul potrivit?

D.L.M.: Subiectele pentru desenele mele sunt deja planificate pentru o perioadă, și sunt strâns legate de proiectele pe care le dezvolt acum. Totuși, în viitor, mi-ar plăcea să creez instalații și sculpturi. Am renunțat deja la câteva idei, pentru că nu ar funcționa în desen. Aș dori să le regândesc și să le realizez sub formă de instalații, atunci când voi avea ocazia.

A.I.: Cum vezi parcursul tău artistic în următorii ani?

D.L.M.: Sper că pe parcursul anilor, lucrările mele să ajungă la cât mai mulți oameni, atât în țară, cât și la nivel internațional, și ca tema și universul vizual pe care încerc să le adâncesc să lase o amprentă asupra lor. Anul viitor îmi doresc să am o expoziție personală, cu un material complet nou, dacă totul merge bine