“Nodal”, prima expoziție personală a artistului Mihai Țopescu de la Galeria AnnArt, prezintă o selecție de lucrări recente prin care artistul redă “o întreagă metafizică românească, dar și motive majore din arta universală.”

Acest proiect special în care nodul este laitmotivul căutărilor sale artistice, caută o conciliere între o lume cu un substrat specific românesc și influențe din simbolistica universală, la fel cum nodurile se îmbină într-o încleștare ce dă naștere unui corp geometric perfect (ce marchează în mod constant creația artistului).

Mihai Țopescu propune prin nodurile lui din funii răsucite o incursiune printre arhetipuri, leagă și dezleagă semnificații, lăsând la îndemâna privitorului cele mai divergente înțelesuri.

NODAL
Adjectiv: esențial, fundamental, de prim ordin, principal, de bază. Nodul este punctul zero, este locul de intersecție și trecere, este un prag. Doar drumul există, este alegerea, decizia asumată, este Karma, acțiunea care poate decide existența viitoare a individului, rezultatul căutărilor, rezultatul drumului prin viață, prin artă. Mihai Țopescu alege calea cea mai puțin umblată.

Conform primei legi a lui Kirchhoff, cunoscută și drept legea nodurilor: suma algebrică a intensităților curenților electrici care se întâlnesc într-un nod de rețea este egală cu zero. Suma intrărilor (energie, talent, inspirație etc.) este egală cu suma ieșirilor (obiectul de artă și calitățile sale).

Așa cum scara urcă și coboară în același timp, nodul leagă și dezleagă. Ambiguitatea simbolului este clasic prezentată în capitolul “Albeața balenei” din Moby Dick de Herman Melville prin vocea lui Ishamael. Nodurile lui Mihai Țopescu pot avea cele mai divergente înțelesuri pentru privitori, cele mai multe raportate la experiențele proprii. Artistul este asertiv dar și ambiguu în același timp.

O activitate creativă presupune ceea ce Arthur Koestler, în “The Act of Creation” (1964), numea gândirea bisociativă, termen care îi aparține și prin care face distincția dintre diversele rutine ale gândirii asociative și saltul calitativ care pune în relație cadre de referință anterior nerelationate și prin care avem experiența realității pe mai multe planuri în același timp.

IEȘIREA DIN NOAPTE
Mihai Țopescu reprezintă optimismul asistat de curaj și hotărârea asumată chiar și atunci când este în contracurent. Prin arta sa, Mihai Țopescu pune întrebări și dă posibile răspunsuri, încurajând privitorul să fie participativ în relația cu lucrările.

Generic, realitatea este una singură, dar Mihai Țopescu știe că fiecare dintre noi avem realitatea noastră, filtrul personal prin care percepem lumea, iar arta lui funcționează ca un ghid care ne arată calea sau căile, posibil ori preferabil de urmat în raport cu tot ce se află în jurul nostru: realitățile politice, economice, pandemice, ecologice – nu în ultimul rând. Nu trebuie să renunțăm, trebuie să ne urmăm visul devenit viziune și scop final.”
– text de Gigi Mihăiță (curator expoziție)

Expoziția poate fi vizitată până pe 7 ianuarie. Intrarea este liberă.

Mihai ȚOPESCU trăiește și creează la Târgu Jiu (Jud Gorj, România). A absolvit Universitatea de Arte Plastice “Ion Andreescu” (secția sticlă) din Cluj, urmând ca în 1985 să se specializeze în cadrul Kunst Akademie Baden din Viena.

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Mihai Țopescu a modelat sticlă mai bine de trei decenii făcând parte din generatia ’80, generatie de aur a artei în sticlă. Dupa ’89, detine propriul studio de sticlă unde reușește performante in domeniul sticlei ca material de expresie plastică. In ultimii ani, își îndreaptă antentia către land art și sculptură în situ, trecând așadar de la incandenscenta cuptorului la instalații ce devin manifeste în sprijinul sustenabilității, continuându-și apoi travaliul artistic spre zona conceptuală.

Artist complex ce aduce noutate prin fiecare capitol al operei sale, Mihai Țopescu a fost distins cu Ordinul Cultural oferit de preșendintele României, Premiul I și Premiul Național pentru Glass Design – sticlă, România, cu Medalia de Argint și Premiul Institutului American Interfatih, Philadelphia, SUA (1992), Premiul Salonului Național pentru Sculptură “Constantin Brâncuși”, Premiul Artelor Focului oferit de Uniunea Artiștilor Plastici (2003, 2004), Premiul pentru Arte Decorative UAP (2004, 2016) iar în 2022 i se acordă Premiul pentru Artă Plastică “Ion Andreescu” de către Academia Română.

Începând cu anul 1982, Mihai Țopescu a participat la numeroase expoziții în țară și străinătate (Japonia (Kanazawa), Bienala de artă de la Beijing, China, Bienala de la Veneția (2015, 2022) etc.), a participat la cele mai importante simpozioane internaționale ce au avut ca tematică sticla, iar în momentul de față, lucrările sale se află în muzee de artă din Germania, Danemarca, Italia, Cehia și România (în colecția Parlamentului European și în colecții private).

Proiectele sale de land art au fost expuse în spații precum Château de Beloeil, în Belgia (în cadrul Festivalului de Artă Europalia, 2019), la Cuhnia Palatelor Brâncovenești (Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, 2018) și la sediul Institutului Cultural Român din Veneția, în Lisabona (2018). Mai mult decât atât, artistul a fost și protagonistul unor filme artistice și documentare: Trap for The Sun (TVR, 1998), Anatomy of Glass (2010), SacriFace (Mihai Țopescu, Glass Studios -2013, 2015).