MARe va deschide vineri,10 mai, expoziția de grup “Imagini ale solitudinii. Lucrări din colecția MARe”, curatoriată de Ioana Iuna Șerban.
“Este solitudinea o stare de grație? Este ea o stare funcțională?
De fiecare dată, solitudinea pe care ne-o prezintă celălalt pare să devină un simbol al unei stări în care ne regăsim, chiar fără să fi vizitat acea fațetă a ei. Și sunt atâtea fațete ale ei, unele voluntare, altele nu, unele benigne, altele zbuciumate. Iar simbolurile pe care le extragem din solitudinea reprezentată de celălalt pot părea uneori enunțuri extrase dintr-un manual motivațional, în care singurătatea e doar un exercițiu fericit, un exercițiu al geniilor care creează, un exercițiu al omului care reușește cu propriile forțe. Lucruri parțial adevărate, dar înnebunitor de insuficiente.
În această expoziție ne propunem să examinăm instanțele solitudinii – și prin și dincolo de stereotip – în lucrări din colecția MARe. Cum arta – în orice formă a ei – este un mediu predilect al acestei stări, în întregul spectru al emoțiilor și anomaliilor care-i sunt atașate, este și firesc să ne aplecăm asupra acestei intimități relatate și totodată ocultate de artiști.
Camera lui Van Gogh repictată de Bogdan Vlăduță este o povestire prin ricoșeu despre singurătatea oricărui artist și despre simplitatea vieții omului; solitudinea tulburată care reorganizează, prin deformare și reformare, printr-o acuitate abisală, identitatea cunoaște tonalități diferite la Florin Mitroi, Aniela Firon și Ștefan Bertalan; la Andrei Chintilă, solitudinea pare un act de credință și mândrie împotriva unei societăți maligne care se grăbește să-ți pună eticheta de nebun; masificarea, amuțirea, ștergerea treptată a trăsăturilor și a lumii dau – în lucrările de Doru Covrig și Larisa Sitar – expresia acelei singurătăți ca ultim prag al limbajului; e singurătate sau e doar: seducția viciului la Naiana Vatavu, rugăciune la Michele Bressan, solilocviul bolii la Ecaterina Vrana, agonia celuilalt în fața condiției umane la Daniel Djamo?
Pășirea dincolo de orice reper, în însingurarea pe care o dă cosmosul, la George Anghelescu, e stinsă în serenul apus privit de personajul impersonal, robotic, lipsit de angoase, al Alinei Feneș. Fiecare dintre aceste ipostaze ale solitudinii descoperim o pendulare minuțios realizată între interiorizarea pe care nicio imagine n-o poate cuprinde și un status quo al imaginarului, o consecință a societății în care trăim.
Parte din misiunea Muzeului de Artă Recentă este să investigheze diferite teme și subiecte actuale ale societății românești prin lucrări din colecție. Astfel, această expoziție-cadou – prezentată la etajul 3 și la interetajele muzeului – oferă un moment de reflecție, trasând un circuit inițiatic prin instanțele acestei tulburătoare stări după care atât jinduim”, Ioana Iuna Șerban, curatorul expoziției.
Expoziția va fi deschisă pentru vizitare în perioada 10 mai – 19 mai 2024.
Credit foto: Alexandru Paul
