IAGA Contemporary Art dedică o nouă expoziție personală artistului Marcello De Angelis, curatoriată de Ilaria Bignotti. Expoziția, intitulată “Ask the Skin”, propune o selecție de lucrări recente realizate cu noua tehnică la care De Angelis lucrează de câțiva ani, și anume “Mould Painting/Pictură cu mulaj”.

Vernisajul expoziției “Ask the Skin” va avea loc joi, 22 iunie, de la ora 18:00 la IAGA Contemporary Art (Strada Cloşca nr. 9-11, Cluj-Napoca, România).

Tehnica mould painting constă în “realizarea de tablouri obținute prin folosirea plăcilor de polietilenă expandată, care devin adevărate „matriţe” cu ajutorul cărora acrilicul este întins și stratificat pe suprafața pânzei, obținându-se mulaje pline de memorie materială, fundaluri monocrome care vibrează în funcţie de sursa luminoasă proiectată asupra lucrării respective.

Un proces lent și foarte delicat care se deschide inclusiv la întâmplare, înțeles ca o posibilitate dată de lipsa de control total pe care De Angelis îl poate exercita în timpul amprentării, astfel, artistul experimentează, încet, zi de zi, ce se întâmplă în această prelucrare a culorii care este dispusă pe suprafaţa „imprimată” de suprafeţe la rândul lor deja existente, alese pe baza texturii care le caracterizează şi care va fi astfel transpusă în câmpul pictural.

Procesul de realizare este de asemenea foarte lent: artistul permite fiecărui nivel cromatic să se stratifice și să se solidifice pe suport, verificând modul în care incidența luminii determină estomparea diferită a culorii pe pânză. Desenează, dinainte, proiecte elaborate pentru a anticipa modul în care vor fi dispuse părțile compoziționale, de la aranjarea culorilor până la trasarea semnelor care încadrează și traversează pictura, numerotează diferitele elemente care alcătuiesc dipticele și polipticurile sale, dat fiind faptul că partitura ritmică este un alt aspect fundamental al lucrării lui De Angelis.

Timpul marchează apoi materialul pictural prin urmele şi amprentele sale ritmice, lăsate pe suprafața lucrării, și se organizează în picturile concepute ca o compoziție armonioasă a tabelelor emblematice: jucându-se pe tema pătratului, a rombului și a dreptunghiului care apropie opera lui De Angelis, din punct de vedere istoric, de cea a marilor avangarde ale secolului al XX-lea, de la De Stijl la Suprematism, de la problema culorii în Pointilism și în Divizionism la tabelele optice și de semne ale anilor șaizeci, de la concretism la diseminarea operei în spațiu, până la marea abstracție de peste ocean, la aventura mistică a lui Barnett Newman, la rigoarea absolută a lui Ad Reinhardt, la echilibrul cromatic al lui Frank Stella.

Găsim un ecou din toate acestea în lucrările sale de mari dimensiuni, intitulate „Squares” (2022), și concepute în formă romboidă, ca niște tabele în care culori diferite, multe dintre acestea noi pentru limbajul lui De Angelis (roșii, portocalii, verzi), se aranjează ca să transforme percepția geometriilor, făcându-le insule ale unui ocean de experimentare picturală. Ochiul trebuie să efectueze așadar parcursuri lente de apropiere, după electrocutarea frumuseții perceptive, pentru a înțelege toate variațiile și pulsațiile ritmice, compoziționale și cromatice pe care pictura atentă a lui De Angelis este capabilă să le sugereze.

Ceva asemănător se întâmplă şi în cele două lucrări intitulate „Stripes” (2022) care, aşa cum a afirmat în mod explicit De Angelis, evocă „fermoarele” centrale din picturile lui Newman, câmpuri vizuale în care privitorul este cufundat cu privirea şi, totodată, cu corpul, acesta din urmă devenind vehiculul unui traseu transcendental de viziune contemplativă. Şi în aceste lucrări din urmă, concepute ca un diptic, De Angelis a experimentat introducerea unor noi variații cromatice, precum portocaliul și verdele, culori aprinse care i-au testat alfabetul lingvistic și care dau rezultate surprinzătoare în ceea ce privește vibrația luminoasă.

În mod similar în lucrarea „Innesti” (2022), artistul își asumă provocarea de a folosi o culoare nouă, un roz strălucitor și iridescent: rezultatul este o fuziune eficientă între componenta de meditație spirituală oferită de monocrom, care se schimbă și reverberează în spațiul viziunii și componenta mai rațională prin care artistul „gravează” linii mici de culoare albastru închis în câmpul vizual, traversând aspectul monocrom al rozului.

O altă sursă fascinantă de inspirație pentru De Angelis este arhitectura sau, mai bine zis, urmele lăsate de fundaţii – sau de ceea ce rămâne din ele – de arhitectură în pământ: cele trei pânze intitulate „Fondamenta” (2022) sunt variații seducătoare pe negru, care suprapunându-se și articulându-se în dreptunghiuri împletite, creează o rețea de imagini geometrice concentrice, vibrând spre exteriorul câmpului vizual și îngroșându-se într-un posibil nucleu.

În alte lucrări, cum ar fi în dipticul „Morphé” (2022), pe un fond de bronz artistul implantează un dreptunghi albastru clar, viu, brăzdat de o ondulație ritmată și repetată. Acesta este rezultatul dat de o simplă folie de înveliș din PVC, care este tocmai ștampila materială a picturii pe lucrare.

Auriul și chiar argintiul revin în alte mari tablouri expuse, ca în “Saut dans la Vide”, operă care strălucește cu toate nuanțele de argintiu posibile – o culoare foarte dragă lui De Angelis, recurentă și în aclamatele cicluri anterioare realizate cu tehnica numită Injection Painting – iar în centru se află un monolit pictural albastru: culoarea se îngroașă pe latura orizontală superioară a lucrării și pe măsură ce se scurge în centrul lucrării, se diluează treptat, întâlnind fundalul argintiu, pentru a se pierde în fragmente minuscule.

Regăsim, de asemenea, trei mari polipticuri, fiecare fiecare dintre ele intitulat „Polittico delle maschere”/Polipticul măștilor (2022). Designul grafic, atent studiat, prevede ca pe câmpuri picturale corespunzătoare albe, argintii sau negre, a căror suprafață evocă granulozitatea seducătoare a epidermei, o linie centrală să traverseze monocromia și să insereze, mărit, detaliul fiecăruia dintre degetele mâinii artistului, de la degetul mare la degetul mic, de la dreapta la stânga. Rezultatul constă în lucrări care protejează cele mai intime semne ale identității noastre, unice și inimitabile. ” Ilaria Bignotti

Expoziția este însoțită de un catalog care conține toate lucrările expuse.

Expoziţia se va putea vizita gratuit până pe 29 iulie 2023, de marţi până sâmbătă, în intervalul 14.00 – 18.00 și pe bază de programare.

Marcello DE ANGELIS
Marcello De Angelis (n. 1977, Villafranca) trăiește și lucrează în Villafranca di Verona. A obținut masteratul în desen industrial la Politecnico di Milano.
Din 2001 își dezvoltă propria tehnică de pictură, numită „Injection Painting”, care constă în realizarea de tablouri prin folosirea unei seringi injectabile. Cercetarea sa artistică are ca scop punerea în evidență a materiei pictoriale într-o ordine logică și rațională, metaforă a trecerii timpului.
A dezvoltat mai multe cicluri, menținând în același timp procesul tehnico-pictorial. De-a lungul anilor, cercetărea sa artistică și-a găsit expresia în diferite sectoare ale artelor vizuale și s-a extins spre sculptură, cărți de artist, mail art și instalații.
În 2017 a început să experimenteze cu “Mould Painting”, („Pictură cu mulaj”), tehnică care constă în realizarea de tablouri unor „matriţe” prin folosirea plăcilor de polietilenă expandată. Prin acest proces realizează fundaluri monocrome care vibrează în funcţie de sursa luminoasă.
Printre expozițiile recente reamintim: BOCCONI ART GALLERY, Campus Bocconi (2022); TIME FRAME, Palazzo Libera di Villa Lagarina Trento (2020); I PROGETTI DELLA NATURA, la Muzeul Național Arheologic din Mantua (2018).

Ilaria BIGNOTTI
Născută la Brescia în ianuarie 1979, Ilaria Bignotti este Doctor în Teorie și istorie a artelor, curator independent și critic de artă.
Ea face parte din Comitetul Curatorial al ArteJeans, un proiect care vizează artele contemporane pentru înființarea unei arhive a muzeului Jeans la Genova (începând cu 2020 – în curs). Este în Comitetul științific al Muzeul MoRE, un muzeu al proiectelor de artă refuzate și nerealizate (începând cu 2011 – în curs).
Este specialist în istoria artei moderne și contemporane (secolele XIX, XX și XXI) pentru noul curs de cinci ani „Dell’Arte” al Școlii Deagostini pentru școli secundare și universități, semnat de Ernesto Luciano Francalanci (prima ediție 2021).
Din 2003 până astăzi a conceput, organizat și curatoriat proiecte expoziționale internaționale lucrând pentru perioade îndelungate și în mod continuu cu muzee, instituții și fundații în Italia și în străinătate.
Este profesor la universitățile italiene și internaționale.
Este evaluator în artă modernă și contemporană pentru Curtea din Brescia.
Din 2003 până astăzi, a publicat peste o sută de cărți, inclusiv cataloage de artă modernă și contemporană cu ocazia expozițiilor curatoriate, a scris mai multe eseuri și contribuții în monografii științifice și cataloage resoinee.

IAGA Contemporary Art
Galeria IAGA Contemporary Art a fost înfiinţată în 2014 de Alberto Perobelli, antreprenor şi colecționar de artă modernă și contemporană. Din 2014 până în prezent, galeria a avut o activitate intensă coordonată de Rosalba Di Pierro, managerul galeriei.
Anual organizează şase expoziții şi este prezentă la târgurile de artă din ţările din nord-estul Europei, inclusiv la târgurile de artă din Italia.