„Procrearea luminii”, expoziția personală a lui Botond Gagyi deschisă recent la galeria Biju, explorează natura transformatoare a luminii, oferind o călătorie captivantă prin formă, percepție și sens.
“Conform legendei, când Diogene zări un copil bând dintr-un izvor folosind numai palmele sale împreunate, și-a aruncat imediat bolul său de băut. Văzând acest gest natural, nemijlocit de instrumente, a scăpat de ultima sa posesiune de care s-ar fi putut agăța. Corpul în sine este deja un instrument, o proprietate și o povară suficientă pentru om. De fapt, în adâncul ființei noastre, aspirăm la ceva cu totul diferit, nu la vreo posesie. La ceva intangibil, care nu își trage rădăcinile din această lume, care nu este supus legilor inexorabile ale lumii materiale, dar care nu este nici de neatins și nici prea dincolo. La ceva ce putem defini prin nenumărate denumiri, ce putem simți indirect, dar pe care îl putem experimenta doar în realitatea Sinelui nostru, pe tărâmul de dincolo de simțurile, sentimentele și mințile noastre. Ceva ce emană din noi și se revarsă în noi într-o formă amplificată. Tânjim la ceva, ce zace dintotdeauna în adâncul ființei noastre. Id-ul nostru, identitatea noastră originară, Sinele nostru real, cu care căutăm să fuzionăm și să ne reintegrăm eul fictiv și pieritor.
Conform doctrinelor ermetice, există o singură realitate, și aceasta este Conștiența însăși, Lumina spirituală, care preia diverse forme în viața noastră și efectuează anumite operațiuni, transmutații. Sarcina noastră este să invocăm, să consacrăm această Lumină, să realizăm această Conștiență. Această Realitate nu poate fi învățată, e inexplicabilă, se află dincolo de concepte, însă trebuie să o realizăm cumva în noi înșine. Botond Gagyi, cu limbajul său pictural aparte, încearcă o evocare vizuală a acestei operațiuni. […]
Botond ne dezvăluie o operațiune hermetică. Două feluri de procreare a luminii, care este deopotrivă o transfigurare creatoare, o ofrandă sacrificială și, în același timp, primirea unui dar sublim. Printre palmele unui kuros, eternul principiu masculin aidoma unui tânăr contemporan, datorită privirii sale descântătoare și atenției sale care sudează, un creier hipertofiat prinde viață din lut obișnuit. Această plasmă, strălucind în oceanul trezviei, poate fi chiar lumina Logosului. Pe aripa dreaptă, un koré, principiu al feminității virginale, își oferă imensa inimă translucidă, aprinzând-o cu focul devoțiunii. În jurul sursei de lumină-cord, tot aerul devine un cărbune viu. Însăși jarul iubirii strălucește pulsând. Din lut dens și cristal translucid, omul poate crea focuri vii.
[…] Aceste pânze sunt semne vizuale încinse ale trezirii conștienței. Oare cum pot ajunge la indefinibil dincolo de afloriment, la o re-naștere, de data aceasta întru lumina spirituală? Cum pot descătușa această Lumină din interiorul meu? Conform mărturiei picturale a lui Botond – prin viziune și proiecția puterii creatoare datorită Logosului și prin Lumina Inimii, prin calea transformatoare a iubirii. Așteptând intruziunea numinosului, prin autocreație supranaturală și dăruire de sine, omul se poate purifica în ’aur-lumină’. Există o cale de ieșire din bârlogul osos al iluziunilor noastre ca să putem plonja în Realitate, în infinitatea albăstruie a conștienței lipsită de vise și volum terestru, – prin transmutație alchimică. Pentru asta, trebuie mai întâi să pogorâm în ocna stâncoasă a carapacei creierului nostru, și să căutăm fărâma de lumină a stării de veghe, care poate fi întrezărită numai după ce ne-am năpârlit pielea amăgitoare a egoului nostru reptilin. Acest demers presupune o schimbare cataclismică, o cojire a decorurilor, o renunțare la forme și proiecții imaginare. Realitatea o întrezărim prin albastrul senin al unei raze triunghiulare a Conștienței.” (fragment din textul curatorial)Gèza Dabòczi, curator
Expoziția poate fi vizitată până pe 30 martie 2025. Intrarea este liberă.
