Expoziția “Headies / Căpățâni” semnată de Alexandru Ciubotariu, a.k.a Pisica Pătrată, cel mai cunoscut street artist din România, s-a prelungit pentru încă o săptămână. Este prima expoziție personală în Elveția, organizată de Estopia Art Gallery în spațiul expozițional din orașul Lugano, al treilea cel mai important centru financiar al Elveției.

Personajele Pisicii Pătrate, care au împânzit toată România în cele mai neașteptate colțuri, ocupă acum spațiul galeriei Estopia. Personajele care populează spațiul expozițional sunt supradimensionate și neliniștitoare. Artistul Alexandru Ciubotariu a renunțat la părțile pe care le-a considerat irelevante pentru a capta emoția “transpusă în concretul expresiei faciale”. În demersul său a dorit să surprindă emoții și stări trăite intens în cei doi ani de pandemie pe care a ales să le împărtășească cu publicul privitor. Accentul pe expresie a fost influențat și de modul în care comunicăm astăzi prin folosirea excesivă a emoticons în interacțiunea cu ceilalți.

“În loc să descriem ceea ce simțim, preferăm să trimitem un emoticon, care ni se pare potrivit cu respectiva stare. Am ales să exprim abnorm astfel de stări fără filtrul codului de comunicare cu care ne-am obișnuit prea mult astăzi” (Alexandru Ciubotariu)

Empower Artists a stat de vorbă cu Irina Ungureanu, co-fondatoarea Estopia Art Gallery și Alexandru Ciubotariu despre ce a însemnat experiența primei expoziții personale în Elveția, despre relația galerist-artist și despre cum a fost receptată expoziția de publicul elvețian.

Ați decis să prelungiți cu încă o săptămâna prima expoziție personală a artistului Alexandru Ciubotariu a.k.a Pisica Pătrată organizată de Estopia Art Gallery la locația din Lugano, Elveția. V-ați gândit să prezentați expoziția și în spațiul expozițional din București?

Irina Ungureanu: Într-adevăr, expoziția Headies / Căpățâni, care s-a deschis la Estopia Lugano pe 9 iunie, curatoriată de Claudio Scorretti, care este și directorul galeriei, a fost prelungită cu o săptămână, așadar va putea fi vizitată până pe 30 iunie. După ecourile pozitive de la Lugano, ne dorim să aducem expoziția și la București, cu siguranță! Mai ales că, pentru un artist cunoscut cum este Pisica Pătrată, pentru care atelierul e chiar strada, publicul e obișnuit să îl vadă lucrând, să-i simtă pulsul, să intre natural în lumea personajelor lui! Ar fi așadar neobișnuit ca tocmai publicul bucureștean să fie privat de contactul cu această nouă serie de lucrări, o galerie de portrete care poartă cu ele o întreagă încărcătură de trăiri contradictorii și angoase acumulate de când lumea a luat o nouă, neașteptată întorsătură. Pentru că seria Headies / Căpățâni a fost creată în ultimul an și jumătate, adică într-o perioadă de solitudine, restricții – una în mod special provocatoare și insolită pentru un artist care se hrănește din energia și viața străzii și a lumii în care trăiește și lucrează. Deocamdată, spațiul din București al Galeriei Estopia este închis temporar, dar sperăm să apară în curând oportunitatea de o organiza o expoziție cu lucrările lui Alexandru Ciubotariu și aici.

Cum a apărut ideea de a muta arta stradală într-o galerie de artă?

Irina Ungureanu: Ideea s-a născut în urmă cu un an și jumătate, când Alexandru ne povestea însuflețit despre aceste personaje enorme care îi ocupau mintea și care, ca să-l citez, „nu mai puteau fi ținute mult timp sub cheie”. S-a hotărât să le dea drumul, ca să zic așa, dar condiția a fost că ele nu pot circula așa, libere, pe stradă: abnorme, explozive, ele trebuiau conținute cumva, iar spațiul galeriei ni s-a părut locul perfect pe care să-l ocupe. Pentru că aceste căpățâni – cum le-a numit Alexandru de la început – au fost gândite ca mediumuri imersive, pe care spectatorul să fie aproape forțat să le privească în ochi, și, la limită, chiar să se lase ocupat de ele. Așa cum le-a gândit autorul lor, ele sunt o punere în scenă supradimensionată a vidului comunicării noastre contemporane. În loc să ne exprimăm direct și divers emoțiile, spune Pisica Pătrată, le filtrăm prin șabloanele vizuale ale social media, alegem un emoticon în loc să ne bucurăm, să râdem, să plângem sau să fim în mod real prezenți atunci când e nevoie de reacția noastră profundă, adevărată, nefiltrată. Aici, în galerie, ne spune Alexandru Ciubotariu, dând ochii cu aceste personaje care își ies din sine, nu ai scăpare: trebuie să le și să te înfrunți!

Cum a început colaborarea dintre Estopia Art Gallery și Alexandru Ciubotariu?

Irina Ungureanu: Aș zice că este o colaborare care a început cu mult înaintea deschiderii efective a Galeriei Estopia, în urmă cu 3 ani. Până să lucrăm împreună pentru această expoziție, am colaborat în alte proiecte, cum a fost un frumos proiect de artă urbană care s-a numit Open Air Street Art Museum, care a durat mai multe luni de zile într-un spațiu alternativ format din containere maritime, în Centrul Vechi din București. O altă experiență de care ne amintim cu plăcere a fost colaborarea cu Imago Mundi – Luciano Benetton Collection, în care un episod foarte special a fost faptul că echipa Imago Mundi a venit la București și a realizat un portret al lui Alexandru Ciubotariu, filmându-l la lucru pe stradă și parcurgând, câteva zile la rând, locurile cele mai reprezentative unde arta lui s-a suprapus cu viața și chiar cu istoria orașului, de la porțiuni de zid pe Lipscani, pe Calea Victoriei și în alte puncte, până la librăria Fandom de bandă desenată care era până deunăzi pe strada Edgar Quinet, și ajungând până pe acoperișul librăriei Cărturești, de unde veghează și astăzi unul din personajele lui iconice. Aceste experiențe precedente au creat o familiaritate și o cunoaștere reciprocă, astfel încât expoziția de acum este o continuare aproape firească a dialogului dintre noi și ne bucurăm că am reușit să o facem posibilă!

Cum ai descrie relația artist-galerist, dar artist-curator?

Alexandru Ciubotariu: Nu am foarte mare experiență în acest domeniu, dar din ce am avut parte până acum, pot spune că a fost o relație profesionistă dublată de libertate creatoare de care cred că la un moment dat toți artiștii ar trebui să o încerce într-o formă sau alta. Te eliberează de unele presiuni pe care nu le stăpânești și îți poate potența creația.

Ai simțit să faci o intervenție pe clădirile din Lugano sau de ce nu pe pereții exteriori ai Galeriei Estopia?

Alexandru Ciubotariu: Nu, cu siguranță nu. Aleg cu mare atenție orice intervenție în spațiu public, iar în unul pe care nu îl cunosc (cum este și cel din Lugano) mă feresc să intervin. Prefer să lucrez în spații urbane pe care le cunosc, și doar în situații speciale (festivaluri sau invitații exprese) aleg să desenez și în locuri noi. Sigur, pereții exteriori ai galeriei sună bine, dar cred că în cazul de față concentrarea pe care am adus-o înăuntrul acestui spațiu pentru mine este suficientă și nu ar fi fost cazul, acum, să o dublăm cu o intervenție afară.

Ai participat la numeroase expoziții în România și în străinătate. Cum ai descrie experiența primei expoziții personale în Elveția?

Alexandru Ciubotariu: Investiția emoțională pe care am plasat-o în această expoziție a fost enormă. Este meritul Galeriei că a reușit să mă mobilizeze în acest demers și le mulțumesc. Faptul că am reușit să duc la cap ceea ce mi-am propus a avut un efect de mulțumire fără a mai gândi finalitatea lui. Că s-a întâmplat în Elveția e cu atât mai bine, mai ales că toate ițele organizatorice nu au presupus un efort suplimentar pentru mine, sau nu unul care să deturneze plăcerea realizării acestei expoziții.

Cum a fost primită expoziția de publicul elvețian – mă refer atât la profesioniști ai artei, cât și la publicul larg?

Irina Ungureanu: Să prezinți un street artist într-o galerie și în afara spațiului cultural în care s-a consacrat este fără îndoială o provocare! Pe de altă parte, arta urbană se bucură de o aură aparte în aceste timpuri, publicul a învățat din ce în ce mai mult s-o aprecieze și s-o caute, iar publicul din Elveția nu face excepție! Este uimitoare curiozitatea celor care au venit să vadă expoziția, dorința de a înțelege povestea Pisicii Pătrate și a personajelor lui, iar asta este valabil deopotrivă pentru publicul larg, dar și pentru artiștii care i-au trecut pragul, și pentru publicul profesional. A contat foarte mult conceptul curatorial și scenografic al expoziției – iar aici ideea curatorului Claudio Scorretti de a lăsa lucrările să „curgă” fluid, acaparând practic pereții și de a alterna cu obiecte și cu un mod orizontal de amplasare a basoreliefurilor care par niște guri enorme deschise să te înghită, ca un fel de duplicate ale Bocca della Verità îndreptată în sus, a contribuit în mod decisiv la succesul expoziției.

Născut în 1979 la Călărași Alexandru Ciubotariu, a.k.a. Pisica Pătrată, a absolvit secția Grafică a Universității Naționale de Arte George Enescu din Iași în 2004. În 2017 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Pisica Pătrată, celebrul personaj care l-a consacrat ca artist urban, a devenit şi personaj de carte în primul album de street art din România- “Pisica patrată”- publicat la Editura Vellant, în 2009. În parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a inițiat proiectul Muzeul Benzii Desenate. A ilustrat peste 20 de cărți pentru copii, iar în 2021 a curatoriat și a participat cu live drawing la expoziția 155 de ani de benzi desenate în România 1860 – 2015, la Muzeul Național de Istorie al României. A ilustrat peste 50 de volume de bandă desenată, iar lucrările i-au fost publicate în peste 10 albume de street-art. A primit peste 35 de premii la concursuri, festivaluri de artă și saloane de bandă desenată. În prezent, locuiește și lucrează în București.

Claudio Scorretti și Irina Ungureanu, cei doi fondatori ai galeriei Estopia Art Gallery au organizat peste 50 de expoziții personale și de grup ale artiștilor români și străini, au publicat cataloage și au organizat conferințe despre manifestările artistice contemporan din Europa de Sud-Est şi Orientul Mijlociu. Cei doi s-au concentrat pe cercetarea celor mai inovatoare practici de artă din aceste regiuni și crearea de oportunități pentru artiștii emergenti. În ultimii 5 ani, cei doi au revizuit numeroase portofolii de artiști și au publicat 14 cataloage ca parte a proiectului global Imago Mundi – Luciano Benetton Collection.