În universul artistic al Andreei Naherniac, materialul textil devine o prelungire a emoției, un spațiu de întâlnire între memorie, intimitate și fragilitate. Lucrările ei vorbesc despre atingere, despre amintiri ce se destramă și se recompun, despre vulnerabilitatea ca forță poetică. Formată la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, artista explorează firele, țesăturile și texturile nu doar ca mijloace plastice, ci ca limbaj afectiv — o formă de confesiune tăcută.
În practica sa, textilele devin corpuri sensibile, purtătoare de sensuri personale și colective, în care emoția capătă materialitate, iar gestul artistic se transformă într-un act de rememorare și vindecare. În cadrul expoziției Breaking the Silence: A Visual Narrative on Emotions Left Unspoken, Andreea construiește un adăpost al introspecției — o instalație în care fragilitatea materialului întâlnește soliditatea metalului, evocând tensiunea dintre vulnerabilitate și rezistență.
Despre memorie, intuiție, emoție și puterea atingerii de a transforma materia în poezie, am vorbit cu artista Andreea Naherniac.

Ada Muntean: Cum ai ajuns să alegi textilele ca principal mediu de expresie? A fost o alegere intuitivă sau una care s-a conturat în timp, în urma unor experiențe sau influențe specifice?

Andreea Naherniac: Încă din copilărie, mama ne-a încurajat pe mine și pe sora mea să ne implicăm în activități creative, așa că ne-a înscris la Palatul Copiilor. Acolo am descoperit Atelierul Fanteziei, un loc în care mi-am putut dezvolta latura artistică. Am învățat să realizez brățări din fire colorate, să pictez pe sticlă, să brodez și să fac mici țesături. Îmi plăcea în mod deosebit să cos, îmi cream singură haine pentru păpuși și mă jucam ore întregi alături de sora mea. Treptat, am început să fiu tot mai fascinată de materialele textile și de versatilitatea lor. În ultimii ani de liceu, am simțit dorința de a explora mai profund arta textilă, iar această pasiune m-a determinat să părăsesc orașul natal și să mă înscriu la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, la specializarea Arte Textile – Design Textil.

A.M.: În practica ta, memoria devine un instrument de lucru. Ce tip de amintiri sau experiențe personale simți că te influențează cel mai mult în procesul creativ?

A.N.: Pentru mine, orice experiență personală poate deveni o sursă de inspirație pentru o nouă lucrare de artă. În cadrul expoziției Breaking the Silence: A Visual Narrative on Emotions Left Unspoken, am ales să transpun o amintire din copilărie, un moment de liniște și visare pe care cred că mulți dintre noi l-am trăit. Împreună cu prietenii mei, obișnuiam să mergem în curtea bunicii, unde ne așezam pe o pătură și priveam norii, încercând să le dăm formă prin imaginație. În mod pasiv, dar creativ, acei nori prindeau viață. Prin lucrarea mea, am dorit să recreez această amintire și să o transform într-o expresie artistică a inocenței și a puterii imaginației.

A.M.: Când materialele reactivează amintiri prin atingere, textură sau miros, cum alegi să le transcrii vizual – cauți redarea fidelă sau te interesează mai mult interpretarea metaforică?

A.N.: Mă atrage în mod special redarea metaforică a imaginii, deoarece cred că fiecare persoană are propria perspectivă și poate interpreta diferit ceea ce vede. Prin lucrările mele, îmi doresc să readuc oamenilor acea „joie de vivre”, bucuria de a trăi, de a simți și de a se conecta sincer cu emoțiile lor, fără teamă.

A.M.: Ce rol au simțurile – în special tactilul – în practica ta artistică? Cum influențează ele relația dintre artist, lucrare și privitor?

A.N.: Toate simțurile au un rol esențial în perceperea și înțelegerea lumii din jurul nostru, însă, pentru mine, simțul tactil este cel care definește cel mai profund relația mea cu arta. Depind de conexiunea directă cu materialul, la prima atingere pot intui textura, greutatea, densitatea și versatilitatea textilului. Tactilul devine, astfel, un limbaj expresiv: prin materialele pe care le aleg, pot transmite emoții. Texturile netede sugerează calm și delicatețe, în timp ce suprafețele aspre pot exprima tensiune, durere sau neliniște. În lucrările mele am ales organza transparentă, un material fluid, delicat și sensibil, care se poate rupe la cea mai mică atingere. Pentru mine, această fragilitate simbolizează memoria, un element prețios și vulnerabil, de care trebuie să avem grijă.

A.M.: Care este raportul dintre idee și execuție în lucrările tale? La ce nivel intervin intuiția, accidentul sau improvizația în procesul tău de lucru?

A.N.: Întotdeauna pornesc de la ideea a ceea ce doresc să transmit publicului prin lucrările mele, iar acest gând îmi ghidează întregul proces creativ. De multe ori, însă, în fața materialului, nu am o imagine clară a rezultatului final, prefer să las intuiția să mă conducă. Nu mă tem de accidentele care pot apărea pe parcurs, dimpotrivă, le privesc ca pe oportunități creative și încerc să le integrez cât mai armonios în lucrare.

A.M.: Crezi că există o estetică a intimității sau a vulnerabilității în textile? Cum o explorezi în practica ta?

A.N.: Da, există. Materialele textile sunt apropiate de corp, ne ating, ne învelesc, ne protejează. Ele evocă grija, căldura, memoria personală, astfel că în artă ele poartă o încărcătură afectivă și senzorială. Textilele sunt materiale maleabile, perisabile, pot fi ușor de destrămat si recompus. Această fragilitate devine un simbol al vulnerabilității umane. Estetica intimității și vulnerabilității în artele textile nu este doar despre țesătură, ci despre relațiile umane, amintiri și trăiri. Am încercat să transform materialul moale într-un limbaj poetic al atingerii, durerii și vindecării.

A.M.: Cum îți imaginezi dezvoltarea ta ca artistă – ce teme, materiale sau medii ți-ai dori  să explorezi în continuare?

A.N.: Mi-ar plăcea să explorez în continuare tehnica țeserii. Am învățat bazele acestei metode în facultate, însă îmi doresc să mă aprofundez mai mult, deoarece o consider o tehnică deopotrivă fascinantă și provocatoare. Intenționez să dezvolt proiecte care implică materiale și fire textile diverse, experimentând cu texturi, culori și structuri. Va fi pentru mine un proces de descoperire al ideilor, al materialelor și al modului în care acestea pot fi combinate pentru a da naștere unor noi forme de expresie artistică.

A.M.: Dacă ar fi să definești practica ta artistică într-un cuvânt-cheie, care ar fi acela?

A.N.: Practica mea textilă se bazează pe emoție. Fiecare gest, fiecare cusătură, fiecare pată de culoare, devine o punte între material și trăirile mele interioare, invitând privitorul să simtă și să intre în dialog cu această sensibilitate. 

A.M.: Cum te raportezi la conceptul expoziției Breaking the Silence: A Visual Narrative on Emotions Left Unspoken și cum ai elaborat intervenția ta artistică în acest proiect?

A.N.: Am fost foarte interesată când am auzit conceptul expoziției, a stârnit în mine un val de emoții, deoarece este o tematică apropiată mie și am făcut imediat legătura cu tematica memoriei, la care mă gândesc ca la un puzzle de amintiri, emoții și trăiri, care pot fi influențate de mulți factori, unul dintre aceștia fiind depresia. Am pornit de la ideea că depresia nu reprezintă doar lipsa bucuriei, ci mai mult o deformare a felului în care simțim și vedem lumea, o închisoare. Instalația aceasta s-a născut dintr-o încercare de a da formă unui gol. Am îmbinat fragilitatea materialului textil cu rigiditatea structurii de metal, creând acest spațiu unde emoțiile se adună și devin vizibile. Instalația își propune să fie un adăpost, un loc de protecție, dar și de reflexie pentru privitor. Este un spațiu în care fiecare dintre noi își poate recunoaște propria fragilitate.

Interviul este realizat în cadrul proiectului cultural „Breaking the Silence: A Visual Narrative on Emotions Left Unspoken”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.