În interviul care urmează veți descoperi cum experiențele neconvenționale, interesul pentru narațiuni autentice și dialogul cu artiști din generații și contexte geografice diverse au modelat viziunea lui Thom Oosterhof, curator independent stabilit în Amsterdam, care anul acesta va dezvolta direcția artistică a programului galeriei IOMO pentru 2026. De la primele întâlniri cu scena de artă românească la planurile de a poziționa creatorii locali într-un context internațional, discuția evidențiază modul în care pasiunea și angajamentul personal se traduc în expoziții care inspiră și construiesc legături între artiști și public.

Cum ai descrie traiectoria ta profesională de până acum și ce experiențe ți-au modelat cel mai mult practica curatorială?

Traiectoria mea profesională a fost neconvențională. Ca să-i citez pe alții dinaintea mea, am intrat pe ușa din dos. Am fost și sunt condus de o obsesie insațiabilă pentru artiști, pentru ceea ce îi motivează, pentru poveștile, experiențele și oamenii din spatele deciziei nebunești de a deveni artist. Prin implicarea directă într-o expoziție pop-up autofinanțată, am învățat multe într-o perioadă scurtă de timp despre cum să curatoriezși să găzduiesc o expoziție, cum să interacționez cu publicul, cum să o fac viabilă din punct de vedere comercial etc. Aplic aceste învățăminte în fiecare relație pe care o am.

În ceea ce privește ceea ce mi-a modelat practica, este o combinație de naivitate și pasiune. Fără o educație formală și operând oarecum la „periferie”, m-am străduit să construiesc ceva care să mi se pară adevărat, mai degrabă decât să fie un răspuns la orice construcții anterioare de idei despre ceea ce ar trebui sau cum ar trebui să fac lucrurile. Calea neconvențională este plină de gropi, dar poate fi incredibil de recompensatoare.

Lucrezi cu artiști aflați în diferite etape ale carierei lor – de la artiști emergenți la consacrați. Abordezi aceste colaborări diferit? Comunici/lucrezi mai ușor cu o anumită categorie?

Când lucrez cu un artist, indiferent de etapa carierei în care se află, vreau să mă conectez personal și, cel mai important, să simt că artistul rezonează cu ideea/conceptul pe care vreau să-l aduc la viață. Nu contează dacă artistul este absolvent direct de școală sau un fel de „veteran” experimentat, lucrările de calitate vin de la artiști extraordinari care sunt implicați și entuziasmați de perspectiva de a crea. Fiecare artist își începe călătoria cu o pasiune personală; dacă un artist creează din acest loc, nu contează dacă este emergent sau consacrat, el este implicat, este entuziasmat și ceea ce vine de acolo este magie.

Cum selectezi artiștii cu care lucrezi și cu care expui? Există anumite calități pe care le apreciezi cel mai mult în practica unui artist?

Îmi doresc să lucrez doar cu artiști care rezonează cu ideea/conceptul/povestea pe care încerc să o spun. Desigur, iubesc lucrările anumitor artiști, și mi-ar plăcea să lucrez cu ei. Totuși, dacă conceptul nu rezonează, dacă nu vibrează cu piața/galeria sau dacă există altceva în cale, lucrările create/cu care contribui nu le fac dreptate, nici mie, nici galeriei, nici colecționarilor. Principala calitate, pe care sper să o găsesc atunci când vizitez un atelier, este pasiunea. Acestea fiind spuse, îmi place când un artist depășește limitele mediului de lucru și arată un angajament real față de arta sa. Acest lucru este admirabil și inspirațional, dar se situează pe locul doi, după primul punct.

Care a fost primul contact cu România și scena de artă contemporană?

În afară de faptul că m-au cucerit lucrările lui Adrian Ghenie acum mulți ani, prima mea întâlnire a fost la Art Rotterdam, unde am dat din întâmplare, chiar înainte de închiderea târgului, peste standul Galeriei Sector 1. Erau expuse lucrările lui Andrei Nuțu și Pavel Grosu, iar standul lor a fost preferatul meu de la acel târg de artă. Lucrările erau impresionante atât individual, cât și ca ansamblu. Andreea și Norbert au fost extrem primitori, și m-am bucurat foarte mult de conversația cu ei, și am păstrat legătura de atunci.

Cum ai intrat în contact cu IOMO Gallery și ce te-a motivat să te alături echipei?

Din momentul în care am discutat cu Elena și Florin despre viziunea lor pentru galerie și am simțit pasiunea lor pentru a transforma această viziune în realitate, am devenit imediat interesat să mă implic. Apreciez cu adevărat să lucrez cu oameni calzi, profesioniști, motivați și pasionați, iar echipa IOMO are toate aceste calități din belșug. Ne-am înțeles bine de la prima discuție și, de atunci, lucrurile au luat amploare! Sunt extrem de entuziasmat să contribui la dezvoltarea programului lor existent și la creșterea sa organică.

Cum ai descrie valorile Galeriei IOMO și în ce moduri rezonează acestea cu viziunea ta curatorială?

Am început această călătorie din dorința de a aduce în prim-plan artiștii emergenți. Să celebrez talentele tinere și interesante, și să le prezint creațiile alături de lucrările artiștilor contemporani deja consacrați. Îmi place acest dialog între cele două etape ale carierei, și modul în care acesta se manifestă conceptual și prin medii diverse. Cred că IOMO împărtășește din abundență această pasiune pentru artiștii emergenți, ceea ce ne leagă foarte mult. De asemenea, galeria urmărește să prezinte publicului local cele mai interesante nume ale artei contemporane, un deziderat important pentru mine, pe care, de asemenea, îl împărtășim.

Care va fi rolul tău în conturarea direcției curatoriale și în dezvoltarea strategiei pe termen lung a galeriei?

Central în practica mea sunt narațiunile pe care le aduc în prim-plan. Acestea vor fi contribuția mea majoră. În plus, am idei estetice despre cum vreau să transmit aceste povești pentru a avea cel mai mare impact. Colaborarea strânsă cu echipa IOMO va asigura că aceste „creații” prind viață, raportându-ne la piața locală, dar păstrând totodată o deschidere internațională. Pentru mine este esențial ca publicul local să se implice, dar îmi place și să „întind elasticul”, oferindu-le noi moduri de a gândi și experimenta arta, la care poate IOMO nu i-a expus înainte. Abia aștept să explorez acest lucru și să interacționez cu cei care fac scena artistică românească ceea ce este!

Fără a dezvălui prea multe, ce direcții sau teme esți interesat să explorezi în cadrul programului galeriei IOMO pentru anul în curs?

Îmi doresc să mă implic în provocările / ideile / filozofiile și modalitățile de gândire locale, dar în schimb să aplic o modalitate diferită de a spune aceste povești prin artă. Locuiesc în Amsterdam și sunt influențat personal de cultura olandeză, însă călătoresc des și am petrecut perioade din viață trăind în alte țări, cum ar fi Irlanda, Marea Britanie și Noua Zeelandă – țara mea natală. Vreau să explorez asemănările și diferențele în egală măsură.

Cum vezi poziționarea artiștilor români într-un context internațional?

Susținând poveștile pe care le spun artiștii români. Pentru mine, narațiunea este punctul central. Românii au o poveste de spus prin arta lor. Vreau să găsesc o modalitate de a le extinde orizonturile, de a recontextualiza lucrările prin contexte diferite și de a scoate la iveală talentul care poate fi găsit aici!

Ce fel de dialog dorești să creezi între galerie, artiștii săi și public – atât pe plan local, cât și internațional?

Suntem povestitori. Îmi doresc ca oamenii să viziteze galeria, să viziteze standurile noastre de la târgurile de artă, să viziteze site-ul web, conturile de socializare și să descopere povești. Povești care contează, care sunt bogate în cultură, bogate în experiențe personale și pot oferi societății ceva de care să se agațe și să prețuiască, în timp ce lumea se luptă cu ea însăși, într-o perioadă dificilă.

Cover photo: Thom Oosterhof. Credit imagine Dale Grant.