Iulian Cristea este născut în Republica Moldova. A urmat Colegiul de artă “Alexandru Plămădeală” (2007-2011) din Chișinău și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (2011-2015) tot din Chișinau. În 2015 se stabilește în România, unde face un masterat în sculptură în cadrul Universității Naționale de Artă din București. Lucrează cu precădere în lemn, cu materiale naturale sau industriale. A participat la numeroase expoziții, tabere de sculptură și simpozioane de sculptură monumentală în Republica Moldova, România și Luxemburg.
Lucrările sale, remarcate și premiate de specialiștii în domeniu, au fost expuse în spații instituționale și alternative din țară și din străinătate. În prezent trăiește și lucrează la București.

Când ai simțit că menirea ta este să fii artist?

Poate este mult spus că încă de mic am știut asta, dar, cu siguranță, de pe atunci abordam arta foarte serios. Mereu mă fascina momentul în care descopeream vreo imagine a unei opere de artă, fie o muzică nouă pentru mine. Nu înțelegeam pe deplin acele opere, însă acest fapt m-a făcut și mai deschis către artă.

Ce reprezintă arta pentru tine?

Arta pentru mine este un mod de exprimare a unor lucruri pe care poți să le exprimi cel mai bine prin intermediului artei, acestea pot fi și din subconștientul nostru. Este un mod de viață. Mă organizez în așa fel încât să am întotdeauna timpul dedicat pentru asta. Indiferent câtă artă avem până la momentul prezent încă pot fi create multe lucruri frumoase.

Povestește-mi te rog despre practica ta artistică?

Îmi place mult sculptura, pentru complexitatea ei, și în general sunt atras de lucruri sofisticate. În acest mediu mă simt eu cel mai bine, dar este si unul greu de realizat. Diversitatea pe care o ai în sculptură este uriașă. Pe lângă faptul că poți face sculptură din orice are și capacitatea de a îngloba și alte medii și se îmbină între ele. Este fascinant. Îmi plac foarte mult și celelalte medii artistice, le și practic bineînțeles, asta mă inspiră și mă ajută mult în sculpturile sau instalațiile pe care le fac. Aproape niciodată nu încep să lucrez după o schiță sau ceva proiectat deja, mai degrabă încep să lucrez direct cu ce am la îndemână, iar desenele prefer să rămână lucrări aparte.

Ce primează în lucrările tale? Pe ce pui accent?

Pun accent pe calitatea lor în totalitate și pe simplitate. Mesajul este important însă nu mereu este unul direct. Câteodată nici eu nu cunosc până la capăt mesajul produsului. Lucrez în neștire. Subconștientul îmi dictează. Sunt într-un joc cu lucrările mele, un joc tot mai dificil pe măsură ce avansezi.

În ce măsură ordinea socială actuală axată pe producție, consum, profit și succes îți influențează practica artistică?

Ma intersectez deseori cu aceste tendințe, dar îmi organizez activitatea în așa fel încât să nu fie influențată foarte drastic. Probabil că este greu atunci când vrei să vinzi arta, mulți preferă să investească în alte lucruri, nu judec pe nimeni, fiecare cu pasiunile proprii.

Cum este sculptura percepută și consumată astăzi de publicul contemporan?

Sculptura a avut întotdeauna publicul ei fidel, iar cei care ajung să o cunoască mai îndeaproape se deschid mai mult acestui limbaj, dar asta solicită timp. Nu cred că admirația pentru sculptură are loc în perioade, pur și simplu îți place. Poate nu te atrag anumite lucrări, dar până acum nu am întâlnit pe cineva să displacă în totalitate sculptura. Și astea este valabil pentru toate artele. În acest moment arta nu este pe lista cu priorități a publicului larg.

Ce dificultăți întâmpină un artist care alege să facă sculptură?

Lipsa stăpânirii bune a desenului îți poate crea probleme, indiferent ce stil de sculptură alegi să faci. În rest dificultăți sunt multe și tot apar pe întregul parcurs artistic oricare ar fi mediul tău de exprimare. Pentru a face sculptură fizic, în viziunea mea nu ai nevoie de foarte multe. Singura problema pe care o întâlnesc până în prezent este depozitarea lucrărilor, fapt din cauza căruia s-au pierdut multe lucrări pe parcurs, sau pentru moment o problemă poate fi lipsa spațiului unde produc. Contează mult ce vrei să faci și cum te poziționezi față de aceste impedimente. Dacă esti flexibil din acest punct de vedere va aparea și solutia. Spre exemplu, când este frumos afară poți merge în natură să practici land art, fie poți să faci sculptură digitală, atunci ai nevoie doar de un laptop.

Ai participat la numeroase tabere de sculptură, simpozioane în țară și în străinătate. Ce a însemnat pentru tine prezența la aceste evenimente?

Pentru artist este un mare plus să ajungă să cunoască aceasta practică. Pe lângă faptul că trebuie să gândești la o scară mult mai largă, deseori proiectul cu care vii de acasă trebuie reactualizat. Te adaptezi. Lucrezi într-un mediu nou. Nu functionează dupa regulile obișnuite. Ești în afara zonei de confort. Ești în competiție cu tine însuți. Oamenii pe care ajungi să îi cunoști sunt minunați, adevărați profesioniști de peste tot de pe glob. Dacă va mai aparea ocazia sigur o să mai merg.

Care este relația ta cu mediul artistic?

Am o relație bună care este în continuă dezvoltare. Încă nu am ajuns să cunosc mare parte a mediului ca sa îmi pot forma o idee clară.

Crezi că un artist se poate face cunoscut de unul singur sau doar colaborarea cu o galerie de artă îi poate garanta succesul?

Dacă rezultatul muncii tale este în continuă dezvoltare, atunci cred că succesul, la un moment dat, va apărea. Nicio persoană nu îți poate garanta asta, și nici în ce formă nu îți poate spune nimeni exact. Pentru mine conceptual de “succes” este ceva vag și subiectiv. Nu cunosc când anume o persoană se poate considera de succes. Mereu este loc unde să creștem. Consecvența și răbdarea sunt de urmărit.

Cât timp petreci în atelier?

Momentan nu am unul, dar când aveam, mare parte a timpului liber eram acolo. Este foarte comod să lucrezi într-un spațiu dedicat special pentru asta, iar atunci când revii, să găsești totul exact așa cum ai lăsat, doar trebuie să îți continui gândul. Cred că cine a avut posibilitatea să lucreze într-un atelier mai mult timp și nu îl mai deține, îi simte lipsa.

Ai nevoie de o anumită stare ca să poți crea sau inspirația vine de la sine în momentul în care începi să lucrezi?

Mereu ne aflăm într-o stare anume, dar cred că la mine este mai mult despre inspirația care vine în momentul în care încep să lucrez. Plictiseala îmi generează idei noi spre exemplu, mă inspiră efectiv orice lucru sau faptă.

Cum îți selectezi materialele cu care lucrezi, dar subiectele?

De obicei aleg ideea pe care o consider la moment cea mai elaborată, este mai mult o chestiune de moment. Dacă nu am un proiect clar despre cum ar trebui să arate lucrarea, partea cu materialele o pot lăsa și la sfârșit, fie se dezvoltă în același timp cu conceptul.

Când știi că ai terminat o lucrare?

Nu știu niciodată când este gata, pur și simplu mă opresc la etapa în care nu știu ce să mai fac, fie nu mai este la fel de actuală ca atunci când am început-o și nu mai sunt atras de idee. Am lucrări de ani de zile puse pe pauză la care nu cred că o să mai ajung să lucrez pentru a le considera finalizate. Mi se întâmplă de multe ori să mai vreau să mai intervin la unele, să mai adaug sau să mai modific ceva, dar cedez greu provocării, prefer să fac altele noi.

De foarte mai multe ori când intră într-o galerie de artă contemporană, publicul se confruntă cu celebra întrebare este asta artă?; De ce crezi că arta de azi este o provocare pentru privitor?

Probabil ca nu există o educație mai profundă în acest sens, nu pot spune exact. Este și din cauza multor lucruri sau evenimente care se poziționează drept unele artistice, fie includ și arta. Arta se folosește mult în diverse scopuri, asta duce în încurcătură publicul.

Care crezi că este rolul artei și scopul acesteia într-o societate contemporană în schimbare?

Nici nu îmi pot imagina cum ar arată lumea fără artă, este tot ce ne înconjoară. Cât de trist ar fi asta! Arta poate contribui și ea la schimbările din societate, poate veni cu ceva benefic. Arta făcută acum va ajuta generațiile de după să se dezvolte, să cunoască și să descopere.

Care sunt perspectivele pentru viitor?

O să muncesc la fel în continure. O să fiu cât se poate de activ în domeniu, iar lucrurile noi descoperite o să le exprim într-o formă artistică. Voi căuta un atelier.

Credit cover foto: @soltan_anton