Am stat de vorbă cu Timea Junghaus, Directorul Executiv al ERIAC, despre semnificația Premiului Tajsa pentru Patrimoniu Cultural Rom și despre rolul artei rome. Gala Tajsa 2025 a avut loc pe 29 noiembrie, la Ateneul Român, într-o atmosferă caldă și solemnă, care a adus împreună artiști, intelectuali și reprezentanți ai instituțiilor culturale europene. Evenimentul a celebrat excelența artistică romă și a reafirmat importanța recunoașterii patrimoniului cultural rom ca parte esențială a peisajului cultural european.

Angela Izvercian: Sunteți Director Executiv al ERIAC- Institutul European al Romilor pentru Arte și Cultură. Privind retrospectiv — cum a evoluat implicarea dumneavoastră în ERIAC, care a început cu rolul de curator și cercetător până la rolul actual? Ce v-a convins să vă asumați această responsabilitate?

Timea Junghaus: Implicarea mea în ERIAC s-a desfășurat ca un arc al responsabilității tot mai profunde. Am intrat inițial în orbita sa ca curator și cercetător dedicat reparării epistemice a istoriei culturale rome: înțelegând cum narațiunile noastre au fost eliminate din canonul european și cum artiștii romi — adesea într-o solitudine extraordinară — au continuat să genereze narațiuni puternice de rezistență, frumusețe și viitor. În timp, acest angajament intelectual s-a transformat în ceva mai amplu decât o practică curatorială. ERIAC a devenit nu doar o instituție la care am contribuit, ci o structură a cărei însăși supraviețuire părea inseparabilă de integritatea autodeterminării culturale rome.
Acceptarea rolului de Director Executiv nu a fost doar o decizie profesională; a fost recunoașterea faptului că poporul nostru avea nevoie de o instituție capabilă să acționeze cu demnitate, competență și claritate strategică în cadrul politicilor culturale europene. Am preluat acest rol deoarece am înțeles că mișcarea culturală romă are nevoie de o conducere stabilă, principială și cu cunoștințe de specialitate la nivel internațional— una dispusă să apere viziunea fondatorilor noștri și să protejeze un spațiu în care artiștii și gânditorii romi pot vorbi direct, fără mediere.

A.I.: Care este semnificația Galei „Tajsa Roma Cultural Heritage Prize 2025” pentru ERIAC, precum și pentru comunitatea romă la nivel european?

T.J.: Semnificația Galei Premiului Tajsa pentru Patrimoniu Cultural Rom constă în dubla sa adresare. Pe de o parte, este un moment orientat spre exterior, în care excelența artistică romă este prezentată publicului european cu deplină demnitate, profesionalism și autoritate, contracarând lunga istorie de marginalizare sau folclorizare a creativității rome. Pe de altă parte, este un gest orientat spre interior, de la romi către romi, adresându-se unei comunități care nu doar rezistă, ci prosperă, avansează și își revendică pe deplin spațiul cultural. Pentru ERIAC, Gala funcționează ca un punct de ancoră simbolic și instituțional: este locul în care mandatul nostru de autodeterminare culturală devine vizibil, unde munca unui întreg an se materializează într-o afirmare publică a moștenirii, inovației și continuității rome. Pentru comunitatea romă din Europa, Gala este un semnal intergenerațional că patrimoniul nostru nu este o memorie statică, ci o forță vie, în continuă evoluție, care oferă generațiilor tinere o viziune a unui viitor în care creativitatea romă se află în centru, nu la periferie. Aceasta este Tajsa în sensul său cel mai autentic: ziua de mâine ca ceva modelat colectiv, nu impus.

A.I.: Ce v-a motivat să organizați ediția din acest an la București?

T.J.: Bucureștiul nu este o alegere geografică neutră; este o declarație. România găzduiește una dintre cele mai mari populații rome din Europa, însă prezența culturală romă rămâne profund subreprezentată în spațiile instituționale. Aducând Gala la București — și, mai precis, la Ateneul Român, un loc asociat cu prestigiul cultural național — schimbăm ordinea simbolică: creativitatea romă aparține centrului, celor mai respectate săli, cu deplină demnitate. Această alegere este și o invitație adresată societății românești de a confrunta atât rănile sale istorice, cât și posibilitățile contemporane. Este gestul nostru de rescriere a cartografiei culturale a regiunii. De asemenea, am considerat că acesta este un prim pas simbolic și frumos pentru a anunța deschiderea unui nou birou și spațiu de artă, ERIAC România.

A.I.: Cum au fost selectați finaliștii pentru Premiul Tajsa? Ce criterii sunt esențiale pentru o nominalizare — și ce mesaj ați dorit să transmiteți prin selecția celor cinci finaliști?

T.J.: Procesul de nominalizare și selecție pentru Premiul Tajsa începe cu membrii asociați ai ERIAC, Academia Barvalipe și Consiliul ERIAC, care sunt invitați să propună candidați. Aceasta constituie o comunitate diversă de aproximativ 190 de persoane și organizații rome și nerome active în domeniile artelor, culturii, educației și drepturilor omului. După încheierea nominalizărilor (53 de persoane remarcabile din domeniul artelor și culturii), ERIAC realizează o evaluare inițială și identifică cinci finaliști a căror excelență artistică, profunzime intelectuală, angajament etic și impact societal reflectă principiile fondatoare ale ERIAC. Decizia finală este luată de Juriu, format din cei 15 membri ai Academiei Barvalipe ERIAC, împreună cu Consiliul ERIAC și un reprezentant al conducerii. Identitatea câștigătorului rămâne confidențială până la Gală, păstrând integritatea și gravitatea ceremonială a anunțului. Prin selecția celor cinci finaliști, dorim să transmitem mesajul că producția culturală romă este de cea mai înaltă calitate, inovatoare și profund ancorată în gândirea contemporană, și că patrimoniul nostru continuă să genereze noi limbaje artistice capabile să lumineze nu doar experiența romă, ci și condiția europeană mai largă.

A.I.: Ce impact sperați să aibă Gala — asupra publicului, asupra scenei culturale rome și asupra percepțiilor despre romi în România și în Europa?

T.J.: Sper să destabilizeze ierarhiile moștenite ale percepției. Sper ca publicul, fie rom sau nerom, să plece cu o înțelegere reînnoită a producției culturale rome ca fiind intelectual solidă, emoțional rezonantă și estetic sofisticată. Pentru scena culturală romă, sper să ofere recunoaștere, impuls și sentimentul apartenenței la o mișcare mai amplă de artiști și gânditori care modelează viitorul Europei. Pentru publicul român și european în general, sper să extindă categoriile prin care romii sunt percepuți: nu ca subiecți ai politicilor publice, ci ca producători de cultură, filozofie și artă contemporană. Gala este o invitație de a regândi pe cine ne imaginăm ca autori ai Europei.

A.I.: Programul artistic a fost foarte divers (muzică, performance, arte vizuale etc.). Cum ați conceptualizat această diversitate? Ce mesaj transmiteți prin reunirea acestor diferite expresii artistice în cadrul ceremoniei de premiere?

T.J.: Diversitatea programului nu este ornamentală. Ea reflectă un adevăr conceptual: patrimoniul cultural rom este în mod inerent plurivocal. Trăiește prin medii, discipline, geografii și straturi istorice diferite. Reunind muzica, performance-ul și artele vizuale într-o singură seară, punem în scenă o panoramă a creativității rome — o coregrafie a unor filiații artistice care rămân adesea nevăzute sau compartimentate. Mesajul este clar: cultura romă este contemporană, în evoluție. Refuză reducerea. Vorbește peste genuri și către publicuri diverse. Și cere să fie citită nu doar ca etnografie, ci ca o cultură a prezentului.

A.I.: Care a fost cel mai dificil aspect al organizării acestei ediții? Au existat obstacole — logistice, culturale sau financiare — și cum ați reușit să le depășiți?

T.J.: Organizarea Tajsa într-un spațiu prestigios și profund simbolic la nivel național, precum Ateneul Român, presupune multiple niveluri de negociere. Au existat complexități logistice, sensibilități instituționale și, desigur, provocarea constantă a mobilizării resurselor financiare și diplomatice dincolo de granițe. Cea mai mare provocare a fost însă asigurarea faptului că evenimentul va fi realizat cu demnitatea pe care artiștii noștri o merită. Fiecare decizie, de la aranjarea sălii până la designul sonor, a fost gândită pentru a contracara lunga istorie în care evenimentele culturale rome au fost tratate ca secundare sau improvizate. Am depășit obstacolele printr-o pregătire neobosită, diplomație strategică și angajamentul extraordinar al partenerilor noștri. Echipa ERIAC a lucrat cu disciplină, claritate și un profund simț al responsabilității pentru a se asigura că Tajsa va fi un moment de afirmare, nu de concesie.

A.I.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră „patrimoniul cultural rom” în Europa contemporană? Cum credeți că se schimbă identitatea romă și arta romă în contextul actual?

T.J.: Patrimoniul cultural rom nu este o arhivă. Este o gramatică vie. El cuprinde reziliența seculară a unui popor care s-a confruntat cu excluderea continuând, totodată, să creeze frumusețe, cunoaștere și forme culturale care au modelat însăși Europa. Astăzi, identitatea romă traversează o transformare. O nouă generație de artiști romi — figuri precum Selma Selman, a cărei practică îmbină performance-ul, materialitatea și critica socio-politică — articulează subiectivitatea romă cu o claritate fără precedent. Lucrările lor refuză postura de victimă și construiesc noi ontologii ale libertății, autoreprezentării și viitorului. Cultura romă renunță la proiecțiile externe și vorbește cu propria sa forță teoretică. Această schimbare marchează una dintre cele mai importante evoluții culturale din Europa de astăzi.

A.I.: Cum poate o instituție precum ERIAC să contribuie nu doar la promovarea artei rome, ci și la schimbarea percepțiilor, atitudinilor și dialogului intercultural?

T.J.: ERIAC operează la intersecția dintre artă, politici publice și politicile identității. Rolul său nu este doar de a promova artiști, ci de a construi infrastructura culturală prin care cunoașterea romă devine vizibilă, inteligibilă și respectată. Prin stabilirea unor standarde înalte, prin insistența asupra excelenței, prin funcționarea cu disciplină instituțională, ERIAC contestă așteptările scăzute care însoțesc adesea discuțiile despre incluziunea romilor. Programele noastre creează întâlniri — între romi și neromi, între artiști și decidenți politici, între istorii locale și instituții europene. Aceste întâlniri constituie arhitectura dialogului intercultural. Prin ele, percepțiile încep să se schimbe nu prin sentimente, ci prin autoritate culturală.

A.I.: Dacă ar fi să transmiteși un mesaj politicienilor, artiștilor și publicului larg despre importanța acestei Gale și a recunoașterii artelor și culturii rome, care ar fi acesta?

T.J.: Aș spune: recunoașterea culturii rome nu este un gest de bunăvoință. Este o corecție mult întârziată a narațiunii europene. Talentele creative rome produc unele dintre cele mai urgente, incisive și conceptual bogate lucrări de pe acest continent. Sprijinirea lor nu este caritate; este o investiție în viitorul cultural al Europei. Tajsa este o reamintire a faptului că Europa nu poate pretinde că este democratică, plurală sau avansată cultural atâta timp cât exclude creativitatea celei mai mari minorități a sa. Gala nu este o celebrare a diferenței — este o afirmare a apartenenței.

A.I.: Cum vedeți dezvoltarea ERIAC în anii următori?

T.J.: Văd ERIAC transformându-se într-o instituție culturală europeană pe deplin consolidată, cu o greutate politică sporită, stabilitate financiară și autoritate artistică. Îmi imaginez parteneriate mai puternice cu guverne, instituții culturale, universități și comunități. Văd ERIAC stabilind rezidențe pe termen lung, comandând noi cercetări academice rome și influențând politicile culturale europene prin expertiză, nu doar prin advocacy. Mai presus de toate, văd ERIAC continuând să apere integritatea producției culturale rome, asigurându-se că narațiunile noastre sunt modelate de cei care le trăiesc și că arta romă ocupă locul care i se cuvine pe orizontul cultural al Europei.