Deloitte România, în parteneriat cu Asociația RAD, a lansat în premieră un studiu dedicat colecționarilor de artă din România. „Deloitte Art Market Report 2025” oferă o radiografie a preferințelor, motivațiilor și comportamentului de achiziție al colecționarilor locali, precum și perspective asupra potențialului pieței de artă autohtone. Am stat de vorbă cu Corina Dimitriu, Partener Deloitte România și coordonatoarea raportului, despre motivele din spatele realizării acestui studiu, concluziile-cheie desprinse din analiza răspunsurilor și direcțiile în care ar putea evolua piața românească de artă în următorii ani.

Angela Izvercian: În perioada martie – aprilie 2025 Deloitte România, în colaborare cu Asociația RAD, a realizat un studiu despre piața locală de artă (pe un eșantion de 104 colecționari). Ce v-a inspirat să realizați acest prim studiu dedicat pieței de artă din România?

Corina Dimitriu: Realizarea acestui prim studiu dedicat pieței de artă din România reprezintă o continuare a inițiativelor globale ale rețelei Deloitte în domeniul artei și finanțelor, două domenii care, în ciuda aparentei distanțe, se influențează și se potențează reciproc. Programul global Deloitte Art & Finance a fost lansat în 2011, odată cu organizarea unei conferințe internaționale, și a continuat prin publicarea periodică a unor rapoarte realizate în parteneriat cu ArtTactic, care analizează tendințele și evoluția pieței de artă la nivel global. În regiune, colegii noștri din Ungaria au realizat deja două astfel de rapoarte, ceea ce ne-a motivat să extindem această inițiativă și în România. Ne-am dorit să înțelegem mai bine preferințele colecționarilor locali și particularitățile pieței de artă româneşti, dar și să oferim expunere ecosistemului artistic local, aflat în plină expansiune.

A.I.: Lansarea s-a făcut în cadrul celei de-a treia ediții RAD Art Fair, desfășurată anul acesta în luna mai. Cum a fost primit studiul de comunitatea artistică, dar de publicul larg?

C.D.: Studiul a fost foarte bine primit, atât de către comunitatea artistică, cât și de publicul larg. Ne-am bucurat să avem Asociația RAD ca partener, iar lansarea raportului în cadrul celei de-a treia ediții RAD Art Fair a adus în atenție rezultatele și concluziile studiului într-un cadru relevant pentru sectorul artistic, ceea ce a stimulat ad-hoc, în zilele de târg, numeroase conversații și schimburi de idei interesante, care ne inspiră pentru mai departe. Raportul a generat un interes semnificativ și a fost preluat pe scară largă în presă – de la publicații economice și culturale, la televiziune și radio. Numărul ridicat de întrebări ne confirmă faptul ca studiul nostru a reușit să deschidă un dialog important despre piața de artă din România și să capteze atenția unui public divers, dincolo de zona strict profesională.

A.I.: Cum contribuie aceste studii la creșterea conștientizării valorii artei românești în rândul publicului larg?

C.D.: Acest tip de studiu contribuie la creșterea vizibilității și a înțelegerii pieței de artă din România, evidențiind atât interesul real pentru artiștii locali, cât și potențialul artei ca formă alternativă de investiție. Prin datele și concluziile prezentate, raportul oferă un cadru de referință pentru cei care sunt curioși sau interesați de acest domeniu, dar care poate nu au avut până în prezent curajul sau încrederea de a face primii pași spre consolidarea cunoștințelor și punerea bazelor unei colecții. Studiul confirmă că există deja o comunitate activă de colecționari și investitori, ceea ce poate încuraja noi participanți să exploreze și să se implice în susținerea artei românești.

A.I.: Ce v-a surprins cel mai mult în răspunsurile colecționarilor români?

C.D.: Întregul studiu a reprezentat o premieră pentru piața românească. Ne-am bucurat să vedem numărul mare de respondenți și faptul că rezultatele se aliniază cu tendințe din alte țări cu piețe de artă mai mature. O realizare importantă este aceea de a fi oferit inclusiv în plan internațional o radiografie a pieței locale de artă. Probabil că elementul-surpriză s-a manifestat mai ales în rândul observatorilor externi, pentru care un pachet de informații atât de complex și atât de bine aliniat evoluțiilor din alte spații, unele cu tradiție artistică, a reprezentat un adevărat eveniment.

Un alt aspect care merită atenție este înțelegerea faptului că posesia de piese de artă creează valoare pe termen lung, dat fiind fondul estetic-afectiv care primează în decizia de cumpărare, dar și durabilitatea artei ca activ: cei mai mulți dintre respondenți (66%) declară că păstrează lucrările achiziționate timp de cel puțin zece ani, amplasându-le în general în spații de imediată proximitate, acasă sau la birou; de altfel, 67% dintre colecționari au declarat că nu au vândut niciodată piese din colecție. În mod explicit, patru din zece își declară intenția de a le transmite mai departe, ca moștenire, consolidând ideea de filiație a valorilor.

A.I.: Pe baza concluziilor studiului, cum ați descrie portretul colecționarului român de artă contemporană – din ce domenii profesionale provine, ce vârstă are, ce tip de artă preferă și care sunt principalele criterii sau motivații care îi influențează deciziile de achiziție?

C.D.: Colecționarul român de artă este, în general, o persoană tânără, cu vârsta între 25 și 55 de ani, activă profesional în domenii precum finanțe, juridic, imobiliare, tehnologie sau în zona culturală. Este bine informat, urmărește surse de specialitate și are o preferință clară pentru arta modernă și contemporană, în special arta creată începând cu secolul XX. Criteriile sale de selecție țin de valoarea artistică, fără a neglija potențialul investițional al lucrărilor. Conform studiului, criteriile estetice și afective primează în alegerea/ achiziția unei lucrări, dar, totodată, aproape jumătate (46%) dintre respondenți au în vedere și potențialul investițional al artei.

A.I.: Considerați potrivită promovarea artei ca investiție? Care credeți că ar fi discursul potrivit pentru o piață de artă sustenabilă?

C.D.: Cred că este înțelept ca decizia de achiziție să aibă în vedere și aspectul investițional, iar studiul ne arată că acest lucru se și întâmplă în aproape jumătate dintre cazuri. Totuși, deși sunt atenți la valoarea lucrărilor, acest aspect nu definește alegerea colecționarului – mai puțin de doi din zece respondenți văd arta ca pe un vehicul speculativ. Achiziția de artă poate fi, desigur, și o formă de diversificare a portofoliului investițional, dar, în esență, ea rămâne o alegere dictată de pasiune.

De altfel, discursul potrivit pentru o piață de artă sustenabilă ar trebui să fie unul centrat pe transparență, educație și valorizarea creației artistice locale. Este important să încurajăm achizițiile motivate de pasiune și valoare artistică, dar și să punem fiecare umărul – artiști, galerii, curatori și consultanți, media, colecționari – la a oferi acces facil la informații, expertiză și context. O piață sustenabilă este una în care atât colecționarii experimentați, cât și cei aflați la început de drum se simt încurajați să exploreze, să întrebe, să învețe și să cumpere în cunoștință de cauză. În același timp, trebuie promovată încrederea în valoarea pe termen lung a artei și susținută scena artistică locală — prin sprijinirea artiștilor, a galeriilor, a instituțiilor și a inițiativelor independente.

Așadar, discursul nu ar trebui să fie nici elitist, nici strict speculativ, ci incluziv, informat și conectat la realitatea pieței și a creației artistice contemporane.

A.I.: Prin ce mijloace ar putea principalii actori din piața primară (galerii, curatori, consultanți în artă) să sprijine mai mult colecționarii în procesul decizional? Care ar fi măsurile recomandate pentru o transparență mai mare în ceea ce privește piața de artă si creșterea încrederii colecționarilor în arta contemporană?

C.D.: Galeriile, curatorii și consultanții pot sprijini colecționarii oferind mai multă transparență în ceea ce privește prețurile, contextul artistic al lucrărilor și parcursul artiștilor. Accesul la informații clare, dialogul deschis și evenimentele de educare a comunității contribuie la luarea unor decizii informate.

Pentru o piață de artă mai transparentă și de încredere, este esențială – și o concluzie care reiese și din studiul nostru – construirea unor relații pe termen lung și promovarea unei culturi a consilierii avizate.

A.I.: Care sunt principalele provocări și oportunități pentru piața de artă locală în prezent?

C.D.: Piața de artă din România se află încă într-un stadiu emergent, dar cu semne clare de dezvoltare și profesionalizare. Raportul arată că există un interes tot mai mare pentru arta moderna și contemporană, iar profilul colecționarului român începe să se alinieze cu tendințele internaționale: vârste mai tinere, deschidere către artiști contemporani, atenție la mediul digital și implicare afectivă în procesul de achiziție.

Comparativ cu alte piețe europene mai mature, România are încă un drum de parcurs în ceea ce privește infrastructura pieței, educația de specialitate și accesul la informație. Totuși, exact aceste diferențe creează și oportunități: colecționarii locali au șansa de a se implica devreme într-o piață emergentă, iar artiștii români pot fi descoperiți și susținuți înainte de a ajunge în circuitul internațional.

Pe termen mediu și lung, dacă tendințele actuale continuă și sunt susținute coerent de toți stakeholderii — mai ales în zona de educație, digitalizare și profesionalizare — România are potențialul de a deveni o piață regională relevantă în domeniul artei contemporane.