Empower Artists a stat de vorbă cu artistul ucrainean Valera Hrishanin, a.k.a ArtMonkey, stabilit temporar în România, unde a avut deja o primă expoziție la galeria de artă contemporană Rotenberg-Uzunov Gallery. Vă invităm să îi descoperiți povestea.

Povestește-ne te rog despre tine. Când ai simțit că menirea ta este să fii artist? Ce studii ai urmat? Unde ai expus? Ce fel de artă practici?

Mă numesc Valera Hrishanin, porecla mea este ArtMonkey, probabil pentru că m-am născut în Anul Maimuței. Mi-a plăcut să joc baschet și visam să devin un sportiv celebru și un jucător de baschet celebru, dar destinul s-a încăpăţânat să-mi refuze acest vis. Am fost diagnosticat cu o boală neurologică, care m-a ţinut departe de orice activitate sportivă. Am trăit în depresie până când, tot destinul m-a făcut să visez.

Am început din greșeală să desenez şi-am observat că inspiraţia şi mâna au devenit, treptat, mântuirea mea și un nou sens al vieții. Am continuat să mă dezvolt în artă și să cuceresc vârfurile, am participat la multe spectacole de talente ucrainene, am devenit câștigător la unul dintre ele, am participat și la emisiunea Românii au talent, unde am desenat cu ambele mâini în același timp două tablouri diferite. Toate acestea mi-au adus recunoaștere și popularitate.

Cum se desfășura o zi obișnuită din viața ta înainte de invazia Rusiei în Ucraina?

Dacă era o dimineață obișnuită, aveam planuri încă de la micul dejun, urma să mergem la magazin, după care prietena mea începea să pregătească cina, și tot ce ținea de treburile casei, iar eu să lucrez, să desenez și să mă pregătesc pentru proiecte, dar in ziua de 24 februarie, totul s-a schimbat.
În dimineața aceea, mama m-a trezit și mi-a spus că războiul a început, nu am crezut și am început să mă uit la știri, după aceea ne-am dus la magazin și magazinele erau goale, nu erau bani în bancomate și a fost haos și panică pe străzi, a fost înfricoșător, am văzut și mult echipament militar. Am fost nevoit să-mi părăsesc țara. Nu am avut timp să iau nimic cu mine, doar amintiri şi-o carte veche. Pe paginile căreia am început să desenez. Așa s-au născut noile mele lucrări.

Cum s-a schimbat viața ta după declanșarea războiului?

Este greu de exprimat în cuvinte, toate planurile mele erau legate de casa mea, iar acum în mod ciudat trebuie anulate sau schimbate. Aproape jumătate din viață am trăit-o în Ucraina, acum este greu să spun ce se va întâmpla în continuare, fiindcă nu știm în ce direcție vom merge. Nu am un loc de muncă în Ucraina, acum situația acolo este grea.

Ai ales să te refugiezi în România. Cum ai fost primit de români și de ce ai optat pentru București?

Înainte de război am participat la emisiunea Românii au talent, iar după ce a început războiul am fost invitat să vin la București, să trăiesc o vreme până se termină războiul. Surprinderea mea a fost să văd cât de ospitalier și amabil este poporul român, ei sunt foarte buni, și suntem foarte recunoscători poporului român, pentru ajutorul oferit.

În acest moment ai o expoziție personală la o galerie de artă contemporană din capitală, Rotenberg-Uzunov Gallery. Cum a început colaborarea?

Când am ajuns în București, mi-am dorit să-mi găsesc măcar un loc de muncă, ca să nu fiu dependent de cineva, și să-mi ajut rudele care au rămas în Ucraina. Am scris pe Facebook că sunt artist și caut orice colaborare, după aceea mi s-a scris și mi s-a oferit o expoziție în Galeria Rotenberg-Uzunov, și sunt recunoscător pentru asta. Mă bucur că, în ciuda războiului, mi-am vândut picturile și am trimis o parte din bani familiei și prietenilor care au rămas în Ucraina.

Cât de important este ca artistul să transmită un mesaj prin arta sa?

Acest lucru este foarte important pentru mine, îmi pot transmite sentimentele și emoțiile prin artă, o exprim în diferite nuanțe și stiluri. Exprim ceea ce mă reprezintă.

Care sunt etapele procesului tău creativ, de la idee sau sursa de inspirație până la lucrarea finală?

Primul pas este să găsesc inspirație, poate fi întâmplător. De exemplu, s-a întâmplat o situație sau am văzut ceva, m-am uitat la un film și m-am inspirat din el, după care mă gândesc cu atenție și reflectez la cum ar putea arăta, apoi treptat încep să lucrez, iar în timpul acesta pot să schimb și să adaug ceva, astfel iau naștere operele mele de artă.

Când știi că ai terminat o lucrare?

Este greu de transmis în cuvinte, mai degrabă îl simt decât să văd, după ce termin lucrarea mai poate sta câteva zile și mă uit la ea și poate schimb sau adaug ceva, după care îmi voi pune semnătura celebră, o maimuță săritoare.

De foarte mai multe ori când intră într-o galerie de artă contemporană, publicul se confruntă cu celebra întrebare este asta artă?; De ce crezi că arta de azi este o provocare pentru privitor?

Fiecare are propria sa viziune și idee despre artă, cred că este bine dacă, de exemplu toată lumea ar ajunge la un numitor comun, însă într-un fel acest lucru poate fi plictisitor și neinteresant, dar cred că arta nu trebuie să fie etichetată astfel.

Care este în acest moment cea mai mare provocare a ta ca artist?

Nu pot spune că mă confrunt cu dificultăți ca artist, dar am câteva obstacole în a-mi atinge obiectivele, cu toate acestea reușesc să le fac față și sunt sigur că voi continua să fac asta și să-mi ating obiectivele.

La ce proiecte lucrezi acum și ce planuri de viitor ai?

În prezent, plănuiesc o serie întreagă de lucrări pe tema legată de Ucraina, aproape de sufletul meu, plănuiesc să-mi deschid și expoziții în marile orașe ale lumii, precum: Londra, New York , Paris, și aici vreau să remarc că domnul Uzunov a promis că mă va ajuta să organizez expoziții în aceste orașe. Îl respect mult ca persoană, și cred că vom reuși. Este visul meu ca lucrările să ajungă la marile case de licitații de artă, precum Sotheby’s şi alte instituții.