Expoziția de grup ‘ECOLOGIES OF REPAIR’ de la Galeria GAEP se închide sâmbătă, 5 noiembrie, printr-un dialog cu artistele Anca Bucur, Lucia Ghegu și Stanca Soare și curatoarea expoziției, Adelina Luft care vor dezvălui publicului prezent la eveniment detalii despre lucrările create special pentru această expoziție.

„Ultimii doi ani au produs o serie de schimbări resimțite la nivel personal și societal, activând o conștiință colectivă a efectelor antropogene înrădăcinate asupra mediului înconjurător, interdependențelor socio-economice și precarității formelor de viață umane și non-umane. Aceștia au dus și la conștientizarea faptului că o stare de criză nu este doar tranzitorie, ci condiția perpetuă a socio mediului nostru, în care daunele ecologice pot fi atât predictibile, cât și inevitabile. Cum ‘trăim cu problema’ în contextul acestor paradoxuri și rețele de putere structurale ineluctabile? Ce putem învăța într-o situație de criză și în relație cu altul-decât-umanul care există în jurul nostru? […]

Intitulată sugestiv ‘Ecologies of Repair’ (’Ecologii de reparare’), expoziția aduce împreună șapte contribuții noi ale unor artiste emergente cu interese și preocupări diverse, lucrând cu materialități organice, concepte naturalculturale sau abordări tehnice asupra unor noțiuni ca protejarea sau prezervarea. Artistele au fost invitate să gândească prin conceptul de ‘asamblaje’ al Annei Tsing – înțelese ca materiale și corpuri organice și anorganice și care se constituie reciproc în forme de coexistență multiple și deschise –, totodată îmbrățișând sau continuând o metodologie de lucru: prin orientarea către vitalitatea materialului prin cercetare de teren, sincronizarea într-un interval de timp pentru a releva coordonatele interacțiunilor umanului cu non-umanul și ancorarea observațiilor într-un peisaj specific.

Fiecare artistă și-a situat cercetarea într-un timp și spațiu specifice, abordând conceptul de peisaj în mod diferit, de la o scurgere de apă accidentală în Racoți care creează o floră site-specific, până la un bazin cu deșeuri de bauxită de lângă Delta Dunării, un sătuc agricol din județul Argeș care se alimentează din producția locală de grâu și o carieră de marmură abandonată din satul Alun; pornind și de la organisme sau materialități specifice înțelese ca micro-peisaje pentru a sugera compoziții de viață posibile.” (extras din textul curatorial)

Artiste invitate: Amaia Molinet, Anca Bucur, Andreea Medar & Mălina Ionescu, Diana Popuț, Lucia Ghegu și Stanca Soare.

STANCA SOARE: „Privesc instalația și performance-ul ca narațiuni ce trăiesc în spatele aparențelor. Inventez cu linii punctate povești subliminale ce se ghicesc prin conectarea elementelor între ele. Rămân contextuală și episodică. Vizualizez fiecare nou capitol ca pe o ocazie de a aborda un subiect diferit. Potrivesc piesele într-un scenariu triunghiular simplu format din personaj – decor – obiect. Cercetez tehnici vernaculare și aranjez obiectele într-un cadru scenic. M-am născut în 1995 în București, am studiat în Franța și trăiesc și lucrez între Giverny (Franța) și Miroși (Argeș).”

După ce a studiat inginerie, grafică și design industrial, LUCIA GHEGU a obținut o bursă de cercetare la Accademia di Romania din Roma (2018-2020), în cadrul căreia a dezvoltat un proiect artistic despre impactul migrației post-comuniste asupra românilor din Italia. În lucrările sale recente, care includ desene de mari dimensiuni, instalații luminoase și obiecte aflate la granița dintre sculptură și designul de produs, este interesată de spațiul arhitectural, mobilitatea înțeleasă ca fluiditate, migrație, comunitate, identitate, tensiune constantă între așteptări și realitate, dar și de estetica imaginii. Lucia alege frecvent desenul ca antidot la hiper-tehnologizare – o notă rapidă și spontană care mediază trecerea de la idee la obiect și documentează procesul. Istoria personală reprezintă adesea punctul de plecare în cercetarea ei, care se dezvoltă prin împletirea cu alte discipline – antropologie, sociologie sau arhitectură. Lucia caută punctele de intersecție dintre poveștile personale și universale, urmărind să pună întrebări, să împingă spre experiențe directe și să nu ofere răspunsuri sau situații categorice.

DIANA POPUȚ (n. 1994, în Cluj-Napoca) este licențiată în Arte Vizuale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. În 2015, a studiat cu o bursă Erasmus la Universidad de Castilla-La Mancha, din Cuenca, unde a dezvoltat prima ei instalație, Sine qua non. În 2016, tot cu o bursă Erasmus, la Accademia di Belle Arti di Brera di Milano, a început seria Finestre – un proiect pe termen lung. Pe parcursul anului 2020, prin programul Erasmus – Mobility for Placement, a învățat noi tehnici de sculptură în atelierul lui Laurențiu Adrian Craioveanu din Lodi, Italia, și a început seria lucrărilor sale în marmură, folosind materiale din aluviunile râului Adda. Mobilitatea s-a desfășurat în cadrul doctoratului ei de la Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca, pe care l-a încheiat în 2022. În prezent trăiește și lucrează în Cluj-Napoca și București.

THEA LAZĂR trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. Absolventă a Universității de Artă și Design din același oraș, a beneficiat de o bursă la Academia de Artă din Szczecin, Polonia. Practica ei este în principal digitală, dar menită să trăiască offline, în instalații care adesea includ textile și plante. Plantele ei spun povești despre mediu, planetă și situații socio-politice, evocând povești locale sau neștiute. Thea caută spațiul unde trecutul și viitorul se întâlnesc și locul în care limitele dintre știință și pseudoștiință se estompează, dând naștere unor noi narative, adesea prin juxtapunerea poveștilor mitologice cu imagini ale spațiului cosmic. Din 2016 este membră a colectivului Aici Acolo – un proiect artist-run care promovează artiști tineri și emergenți prin organizarea de expoziții în spații nefolosite sau abandonate din Cluj-Napoca.

ANDREEA MEDAR și MĂLINA IONESCU lucrează împreună din 2017. Proiectele lor dezvoltate în colaborare includ intervenții de land art, performance-uri, instalații și lucrări digitale și inter/social media. Practica lor este deopotrivă un dialog și convergența a două monologuri care investighează, uneori în cheie ludică, teme precum codul, cifrul, memoria colectivă, cartografia și felul în care prietenia apare, înflorește și dă naștere unui mod specific și profund de comunicare. Printre proiectele lor se numără: Viae Ferrae II (2021), Hypercube II (2021), Hypercube (2020), ᎒ᚗ~ㆨ꒿ ꕇ꒿ʭᦔ (2020), Viae Ferrae (2019), NOW/NO (2019).

ANCA BUCUR este artistă vizuală și scriitoare. Și-a finalizat studiile în 2018 la Universitatea din București, având o pregătire în literatură și studii culturale. Practica ei artistică se bazează pe cercetare și cuprinde diferite registre și medii, incluzând obiecte, eseuri video, poezie și performance. În ultimul timp, s-a axat pe cercetarea materialității socio-economice a pământului și a corpului în raport cu spații și istorii locale. Este interesată de potențialul epistemologic și politic al operei de artă. Anca Bucur este autoarea mai multor texte apărute în volume colective și parte a platformei Literatură și Feminism și a editurii frACTalia, unde curatoriază colecția Compost. Lucrează și trăiește în București.

AMAIA MOLINET (n. 1988, în Lodosa, Spania) trăiește și lucrează în Bilbao și Cluj-Napoca. Deține o diplomă de Master în Artă contemporană, tehnologică și performativă și o diplomă de licență în Arte plastice, obținute la Universitatea din Țara Bascilor. Fotografia extinsă se află în centrul practicii ei artistice, care abordează relația dintre teritoriu și identitate și scoate în evidență caracteristicile simbolice ale peisajelor. A primit burse și premii de la organizații precum Muzeul Guggenheim, INJUVE, Ministerul Culturii din Spania, Eremuak (Guvernul basc), Centrul de Artă Complutense, Centrul de Artă Contemporană Huarte și Fundația BilbaoArte, a realizat proiecte site-specific și a beneficiat de rezidențe artistice în Sahara Occidentală, Islanda, România, Argentina, Franţa, Spania și Țara Bascilor. Printre expozițiile personale se numără: Transfăgărășan (Institutul Cervantes, București), The Earth may want to be like it was before existing (Hiriartea, Ciudadela de Pamplona), Das Paradies (La Taller Gallery, Bilbao), Future Fossils (Muzeul Arheologic din Bilbao și Centrul Cultural San Martín din Buenos Aires) și Mugak (Fundația BilbaoArte).

ADELINA LUFT este curatoare independentă. Practica ei s-a format și dezvoltat în Yogyakarta (Indonezia) de-a lungul unei gândiri decoloniale și al unor forme de lucru orientate spre colaborare, procese și interdisciplinaritate. Proiectele ei curatoriale adresează afinități trans-locale, istorii comune și relațiile umanului/non-umanului cu pământul, migrația și identitatea. Din 2021 locuiește în București, unde continuă să inițieze proiecte de artă interdisciplinare și angajate social. Este colaborator la tranzit. București și membru al echipei curatoriale pentru Bienala Jogja Equator 2023, unde a ocupat anterior rolul de asistent curator în 2017 și manager de rezidențe artistice în 2015. Adelina și-a obținut licența la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și a urmat un master în Studiile Artei Vizuale la Gadjah Mada University în Yogyakarta. Contribuie adesea cu traduceri și texte despre arta indoneziană, cel mai recent pentru cartea A History of Photography in Indonesia: From the Colonial Era to the Digital Age, publicată de Amsterdam University Press și Afterhours Jakarta. A participat în mai multe programe curatoriale: What Could Should Curating Do în Belgrad cu o bursă oferită de Kadist Foundation (oct-dec 2022), Kuandu Museum of Fine Art în Taipei (2018), ODD București (2018) și Curator’s Agenda în Viena (2016).

Proiect co-finanțat de: Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)
Cu sprijinul: COS Corporate Office Solutions, Signify, NOA Group
Parteneri media: igloo, Curatorial, Radio România Cultural, ArTeVezi, Revista ARTA

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Cover photo: Vedere din expoziție | Anca Bucur, Corporeal Red, 2022. Prin amabilitatea Gaep Gallery.