Cu studii în design textil și sculptură, artista vizuală Bianca Serenciuc abordează teme socio-ecologice precum exploatarea animalelor și a mediului înconjurător, dorind să sublinieze importanța relației omului cu alte specii precum și legătura acestuia cu natura. Adeseori dezvoltată aceste subiecte printr-un schimb de roluri.

Lucrările sale au fost prezentate în expoziții precum  Diploma Show, „Young Blood” la Art Safari, „Cei noi/Graduate Curated” la Muzeul de Artă Recentă din București, „Tremendum Grotesque Incursion” la UNA Galeria și „Other Places” la Leilei Gallery.

Ai studiat design textil și sculptură. Cum se întâlnesc aceste două discipline în practica ta artistică?

Bianca Serenciuc: Oarecum din întâmplare am ajuns să studiez aceste două discipline, însă, privind în urmă, nu cred că aș fi putut face o alegere mai potrivită. Sculptura îmi satisface nevoia de a spune povești și de a crea personaje și obiecte tridimensionale, asemenea unor mici universuri în care privitorul poate pătrunde nu doar prin imaginație, ci și fizic, cu toate simțurile. Textilul funcționează, pentru mine, ca o voce: este felul în care povestea capătă ton și sensibilitate. Este un material moale și familiar, delicat, dar extrem de expresiv.

În practica ta revine constant relația dintre om, animal și mediu. De unde provine această preocupare?

B.S.: Încă din copilărie am înțeles cât de important este să protejăm mediul înconjurător și toate ființele alături de care trăim. De la mama mea am învățat să respect natura pentru că este o sursă esențială de energie și de bucurie, imposibil de înlocuit. Pe de altă parte, am moștenit dragul de animale de la bunica mea, care are această iubire necondiționată pentru orice formă de viață. De la vrăbiuțe până la impresionanta familie de pisici de care are grijă, nu există vietate pe care să o ignore. Ea m-a învățat că fiecare animal merită atenția și compasiunea noastră, nu pentru că ne aparține, ci pentru că avem capacitatea de a ajuta fără să așteptăm ceva în schimb.

Cred că felul lor de a privi lumea m-a influențat profund. Conștient sau nu, am dus aceste valori mai departe în practica mea artistică. Îmi place să explorez și alte teme, însă, în cele din urmă, tot aici ajung. Dacă stau să simplific, cred ca totul se rezumă la asta: Suntem doar noi, mediul în care trăim și celalalte specii cu care împărțim planeta. Cred ca e necesar să menținem o relație buna cu ele. În final, nu putem exista dacă nu știm să coexistam în echilibru și pace.

Vorbești despre exploatarea animalelor și a mediului. Consideri că arta poate produce schimbări reale în felul în care publicul privește aceste subiecte?

B.S.: Cred că orice acțiune produce o reacție, indiferent cât de discretă ar părea. De aceea, voi încuraja întotdeauna oamenii să își exprime opiniile atunci când cred că pot contribui la o schimbare benefică, indiferent de domeniul în care activează. Într-adevăr arta nu țipă și nu îți spune ce să faci și tocmai de aceea o văd ca pe o modalitate puternică de a protesta.

Cum începe o lucrare pentru tine: de la o imagine, un material, o lectură sau o experiență?

B.S.: Procesul meu începe aproape întotdeauna cu o experiență sau cu un moment de observație. Urmează un sentiment, adesea puternic, iar de cele mai multe ori este unul de frustrare sau tristețe. Dacă persistă și continuă să îmi ocupe gândurile, simt nevoia să îl transform într-o imagine. Pentru mine, reprezentarea vizuală este un mod de a înțelege și de a împărtăși aceste trăiri. Îmi doresc ca oamenii să se regăsească în ele și să simtă că nu sunt singuri. Cred că niciun sentiment nu ne aparține în întregime. Tot ceea ce simțim a mai fost trăit înainte și va continua să fie trăit, în forme diferite, de alți oameni.

Materialele pe care le alegi poartă ele însele un mesaj sau sunt doar un mijloc de exprimare?

B.S.: În contextual actual, textilul poartă o încărcătură simbolică puternică. El vorbește despre supraconsum, despre ritmul accelerat al producției și despre limitele unei industrii care generează cantități uriașe de deșeuri. În lipsa unor sisteme de reciclare cu adevărat eficiente, multe materiale ajung să fie abandonate sau aruncate. Mereu am fost atrasă de obiecte care nu mai sunt în folosință si au fost lăsate în urmă. O mare parte dintre materialele pe care le folosesc sunt primite sau găsite, ca o încercare de a le prelungi existența și de a le oferi o nouă poveste.

În ultimii doi ani ai participat la numeroase expoziții importante, de la Art Safari la Muzeul de Artă Recentă. Cum ți-a influențat prezența la aceste evenimente în dezvoltarea artistică

B.S.: În mod clar, aceste expoziții mi-au oferit curajul de a merge mai departe și încrederea că direcția pe care am ales-o merită urmată. M-au motivat să fiu mai ambițioasă, să experimentez mai mult și să îmi dezvolt practica artistică. Sunt profund recunoscătoare pentru aceste oportunități, deoarece mi-au confirmat că munca mea poate ajunge la oameni și poate genera dialog.

Dincolo de vizibilitate, cel mai important lucru pe care mi l-au oferit a fost sentimentul de apartenență la o comunitate. Cred că acesta a fost adevăratul moment de cotitură pentru mine: am realizat că aceste experiențe îmi oferă ocazia să cunosc alți artiști, curatori și oameni pasionați de artă și că, treptat, încep să fac parte din această lume. Pentru mine, acest sentiment este neprețuit.

Cum se schimbă relația cu propriile lucrări atunci când ele sunt expuse într-un spațiu expozițional?

B.S.: În momentul în care o lucrare este expusă, simt că nu îmi mai aparține în totalitate. Ea începe să existe și prin privirea celorlalți, iar fiecare este liber să îi atribuie propriul sens. Îmi place să ascult interpretările publicului și sunt adesea surprinsă de conexiunile pe care oamenii le descoperă. Uneori apar perspective la care nu m-aș fi gândit niciodată în timpul procesului de creație, iar tocmai aceste interpretări devin, la rândul lor, parte din povestea lucrării. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poate face arta: să depășească intenția autorului și să creeze un spațiu deschis pentru experiențe personale.

La ce lucrezi în prezent și în ce direcție simți că evoluează practica ta artistică?

B.S.: În prezent lucrez în paralel la mai multe lucrări, iar obiectivul meu este să finalizez o parte dintre ele în viitorul apropiat. În același timp, particip pentru prima dată cu o pictură în cadrul expoziției Black Diamonds – Emerging Me II, care are loc la Galeria Scemtovici & Benowitz, unde lucrarea va putea fi văzută până pe 22 august.

În ceea ce privește direcția practicii mele artistice, încerc să nu îmi impun limite foarte stricte. Îmi place să las loc curiozității și să mă las surprinsă de experiențele și temele care apar pe parcurs. Deși preocupările mele rămân destul de constante, îmi doresc ca fiecare proiect să își găsească propria formă și propriul limbaj. Cred că practica mea evoluează tocmai prin această deschidere către experiment și prin dorința de a descoperi noi modalități de a spune povești.