În cadrul expoziției personale Numeric Space, prezentată la Galeria Relicvar din Cluj-Napoca, Norbert Filep a ales să înlocuiască textul curatorial convențional cu un interviu purtat cu el însuși. Dialogul funcționează ca o cartografiere a propriului proces de cercetare, urmărind felul în care desenul tehnic, instrumentele arhitecturii și gestul repetitiv se transformă în metodă artistică și în mod de a gândi spațiul. De la urmele lăsate de șabloane până la machete care proiectează un viitor atelier și o posibilă arhitectură a locuirii, conversația dezvăluie logica internă a practicii sale. Publicăm integral acest auto-interviu, conceput de artist ca parte a expoziției.

M.S.: În ultimii ani practica ta s-a construit în jurul desenului în creion definit de metodologii extrase din desenul de arhitectură și cel tehnic. Cum te raportezi la aceste domenii sau,mai bine zis, în ce măsură te influențează acestea?

N.F.: Mi-a plăcut tot timpul arhitectura. Mi se pare fascinant  cum de la un desen pe hârtie, o multitudine de linii așternute în felurite direcții, gândite și intersectate cu precizie, ajung să determine spațiul ocupat de materialele unei construcții. În același timp ceea ce mă preocupă în zona acestor domenii constitui recuzita cu care arhitectul sau inginerul transferau ideile în desen, care urma să ocupe ulterior spațiul fizic. Aceste obiecte devin din ce în ce mai scoase din circuit datorită digitalizării, un aspect principal de la care pornesc proiectele mele, unde procesele și obiectele devin revalorizate într-o căutare de natura conceptuală.

M.S.: Care au fost aspectele principale care au determinat construirea acestei noi direcții în practica ta artistică?

N.F.: Cred că o parte importantă constă în lucrul de zi cu zi cu aceste unelte. Toată dimensiunea desenului pornește pentru mine de la urmele pe care aceste instrumente le generează, care sunt de fapt semne ale unui sistem rigid, total diferit față de libertatea și posibilitățile prin care se manifestă desenul liber. Atunci când desenezi prin șabloane, linia devine exactă, mimând cu înverșunare spațiul decupat al formei utilizate. Impresia lăsată de creion păstrează cumva un spirit fantomatic al șablonului/liniarului, care, în cazul meu, devine ascunsă prin intermediul repetiției. Astfel, interacțiunea constantă m-a dus să privesc cu mai multă atenție aceste obiecte, descoperind că paternul repetitiv este deja conținut în desenul marcat pe acestea. Apoi, eram curios de aceste culori translucide și de materialitățile prin care se manifestă diferitele șabloane (lemn, metal, plastic), ceea ce m-a dus la nevoia de a le utiliza cu alt scop decât o fac în procesul repetitiv a desenului. Dar, spre deosebire de toate aceste aspecte, sursa principală a acestor lucrări zace în utilitatea cu care aceste obiecte lucrează, mai exact prin capacitatea de a măsura natura din jurul nostru și de a o folosi pentru a ordona noi concepte și perspective în spațiul proxim.  

M.S.: Cum ai ajuns de la spațiul bidimensional al hârtiei la tridimensionalitatea acestor obiecte, care, în fond constituie machete pentru propriul tău proiect arhitectural?

N.F.: Ceea ce am încercat să fac prin aceste machete este în fond o îmbinare între ideea de locuință, nevoia de zi cu zi a unui spațiu fix, în special spațiul de atelier, și practica care se bazează pe desenul generat de aceste obiecte. Astfel, proiectul de față reprezintă propriul șantier care urmează să se desfășoare în următorii ani.

M.S.: Machetele din expoziție reprezintă pentru tine proiecte de construcții reale?

N.F.: O parte dintre ele sunt foarte apropiate de ceea ce urmează a fi transformat, iar o parte sunt variațiuni a unei lumi ideale în care sursa financiară și posibilitățile arhitecturale nu constituie o problema și imaginația zboară fără obstacole. Pe scurt este vorba despre o reabilitare a unei proprietăți din spațiul rural.

M.S.: Apar în această expoziție două serii noi de desene. Una dintre ele este strâns legată de curiozitățile tale arhitecturale. Cealaltă, în schimb, operează pe un plan figurativ, fotografic chiar. Ce relație există între demersul tău predominant abstract și această nouă tendința de înfiltrare a imaginii fotografice în practica ta?

N.F.: Conexiunea cu spațiul abstract se face prin procesul de acoperire a acestor desene figurative. Practic, figurația devine element a unei percepții încetinite, unde imaginea desenată este ascunsă de rețeaua de linii. Noua transparență creată schimbă citirea imaginii, și direcționează privitorul către un proces mai lent de recunoaștere și asimilare a informației vizuale, fiind  în fond căutarea acelui spațiu fin unde figurativul este transformat de normele unui proces repetitiv în abstract.

M.S.: Care este direcția în care vrei să te îndrepți? Crezi că odată cu introducerea tridimensionalității în cercetarea ta, desenul tău va fi alterat sau virat către alte perspective? Ce alte medii ai mai dori să dezvolți în perioada care urmează?

N.F.: Cred că vor veni direcții noi și foarte interesante pentru mine și vor fi modificări care o să schimbe traiectoria practicii mele. Chiar dacă cercetarea mea se axează predominant pe procese repetitive, și par a fi la prima vedere procese ermetice, cu puțină ofertă vizuală, ele de fapt operează pe un plan ideatic extrem de vast, iar asta mă face să explorez pe viitor noi posibilități în multiple medii. Desigur, noile direcții vor fi diferite de ceea ce desenul în creion genera ca și spațiu vizual. Dar, procesele și spațiul ideatic își vor păstra o mare parte din logica actuală, unde informația și repetiția vor definii noile direcții generate.

Numeric Space

Interviu cu MySelf / 25.05.2026