Expoziția „Soft Science of a Retinal Jumble”, deschisă la Galeria Biju din Cluj-Napoca, a reunit lucrări recente ale artistului Mircea But, într-un proiect curatoriat de Norbert Filep. Prezentată în spațiul galeriei de pe strada Memorandumului nr. 17, expoziția explorează relația dintre percepție, memorie și construcția imaginii, pornind de la o practică picturală atent ancorată în observație și în procesul de formare a privirii.

”Există o dimensiune impalpabilă a spațiului deslușită prin intermediul văzului, manifestată de prezența unei fluctuații emoționale ce nu pare să aparțină acelui moment. Trăirea precedă conștientizarea timpului prin care imaginea devine sediment al memoriei, generând pâlpâiri de sincopă între clipă și eternitate. Conștiința, în deplina ei imposibilitate decizională, mutilată de instantaneul extins al clipei, facilitează memorii îndelungate transformând prospețimea absorbită optic în structuri ale unei imagini neclare. Spațiul vag format stârnește completarea, concretizarea și fixarea, care să faciliteze crearea amprentelor neuronale permanente, prin care, în cazul de față, imaginea stocată devine din nou accesibilă. Astfel, știința exactă a proceselor cognitive devine o manevră a intuiției, lăsând în urma dicționarul alambicat al conceptelor exacte, transformând optica spațiului proxim într-un joc al lecției divizioniste.

Structura punctiformă constituie o logică latentă a imaginii. Natura mozaicală operează prin rezoluția marcată de totalitatea punctelor de pe o suprafață delimitată, fără a fixa însă definitiv nivelul de claritate al imaginii. În cazul lucrărilor recente ale lui Mircea But, rezoluția devine un proces inversat, o formă de pixelare a naturii imediate prin intermediul tușelor de penel, unde informația este simultan articulată și dislocată.

În contrast cu sursa fotografică, pictura făurită operează prin goluri, cu spații delimitate de ritmuri ale pensulației, sugerând o înrudire subtilă cu arabescul rostului de mozaic. Materia picturală se dezice de posibilitatea unei virtuozități în favoarea unui proces care implică atenție și gând până în cel mai intim teritoriu al subiectului ales.

O dilatare a timpului devine balanța actului pictural. Penelul, subordonat privirii analitice a ochiului, fragmentează informația în licăriri geometrice iregulare, fiecare cu propria complexitate cromatică, plasând percepția într-un câmp fluctuant între ordine și derută. Noua optică construită relevă conexiuni profunde cu pitorescul spațiului băimărean, teritoriu cu o abundență culturală orientată în mare parte spre pictura plein air și subiectele ce derivă din situațiile vieții de zi cu zi. Conexiunea dintre interiorul familiar și exteriorul seductiv al unui peisaj transcendent se produce prin integrarea cadrului de fereastră în imaginea pictată, prin care natura devine subiectul central pentru ochiul analitic al pictorului. Spre deosebire de actul rapid al unei picturi în aer liber, marcat de atenția concentrată într-un interval de timp scurt, privirea din spatele ferestrei se dovedește nelimitată de secundarul ager al timpului. Caracterizat prin observație și exercițiu, scopul primordial zace în necesitatea de a consolida o decizie clară a actului pictural, definitivă și ireversibilă pentru imaginea pictată, asumată într-un mod similar

În raport cu instantaneul unei lumi calculate, picturile de față invocă o regândire a unei structuri pre-digitale, cu nucleul lor strâns legat de logica divizionismului. Paradigma perpetuată în urmă cu un secol servea drept o nouă formă de utilizare a materiei picturale, strâns legată de concepte științifice și filosofice ale luminii, unde retina privitorului servea ca prim spațiu al noii picturi formate. Azi, jocul retinian pare a fi nealterat, însă capacitatea de a forma imaginea tușiformă a devenit un exercițiu dificil, îngreunat de abundența imaginii fotografice care a inundat în totalitate conștiința colectivă, transformând spațiul mental într-un hard disk cu memoria plină. Importanța acestor lucrări zace mai degrabă într-o formă de interacțiune care ne-a devenit străină și care stârnește la o nouă relaționare prin timp cu picturile făurite, nu pentru a fi consumate, ci pentru a reactiva jocul stins al imaginației.” (text curatorial)

Expoziția poate fi vizitată până pe 24 iunie 2026.