Expoziția de grup „Peelings” de la SCÂNTEIA+ a marcat deschiderea oficială a sezonului expozițional 2026. Evenimentul reunește patru voci active pe scena artei contemporane românești și reflectă asupra modului în care obiectele, materialele și mediile se adaptează, reacționează și dezvăluie noi straturi atunci când sunt modelate de forțe externe.
De la sculpturi din oțel rigid până la lucrări video imateriale, expoziția, curatoriată de Roxana Morar, creează un cadru în care straturile sunt îndepărtate treptat, expunând ceea ce, de obicei, rămâne ascuns: urmele timpului, ale schimbării și ale memoriei.
„Peelings reunește într-un cadru conceptual comun lucrările a patru artiste – Alexandra Mocan, Ana Ionescu, Ana Petrovici, Thea Lazăr. În proiectele prezentate, fiecare artistă explorează “straturile interioare” din unghiul personal. Astfel, putem regăsi sub carcasele lucrărilor peisaje și trăiri personale aflate într-o stare latentă.
Deși artistele împărtășesc un cadru structural comun în spațiul galeriei, fiecare practică dezvăluie o lume interioară distinctă, modelată de fragilitate, gesturi subtile de ironie, sensibilitate poetică sau memorie. Expoziția propune un context în care petrecerea timpului alături de lucrări și de materialitatea lor devine esențială, deoarece prin aceste gesturi putem atribui și descoperi noi sensuri lucrărilor prezentate.
“Decojirea” (engl. Peeling) , înțeleasă ca un act atent și deliberat, ia naștere într-o cultură modelată de accelerare, unde viteza acțiunilor nu ne permite întotdeauna să fim atenți la ceea ce este în jur, iar sensurile profunde sunt deseori consumate la nivelul “straturilor exterioare”, înainte de a fi pe deplin înțelese. Tindem să acceptăm stratul estetic exterior al lucrurilor fără a ne opri să ne întrebăm ce se află în interior. În această expoziție, invităm publicul să facă o pauză și să reflecteze. Să pătrundă materialitatea și să îmbrățișeze perspectiva fiecărei artiste asupra lumii înconjurătoare.
În practica sa, Alexandra Mocan lucrează cu obiecte reconfigurate, elemente care reflectă simultan idei precum epuizarea, reziliența și mecanica fragilității, idei extrase din viața cotidiană. Utilizarea clișeelor nu urmărește nostalgia obiectelor, ci relevă expunerea modului în care obiectele obișnuite absorb în tăcere anxietăți colective și așteptări nerostite.
În lucrările Anei Ionescu, sculpturile din metal seamănă cu obiecte recognoscibile, dar ușor desprinse de funcția lor inițială. Ele expun nevoia noastră de a ne plasa în centrul producerii sensului, transformând percepția egocentrică într-un spațiu productiv al interpretărilor multiple.
Pentru Ana Petrovici, structurile rigide funcționează ca recipiente ale presiunii emoționale și ale intensității senzoriale, permițând fragilității să iasă la suprafață din interiorul pielii industriale expuse. Sub stratul de metal se află un teritoriu interior vulnerabil, poetic și profund întrupat, unde dorința, anxietatea și memoria capătă o formă materială.
Lucrarea video a Theei Lazăr ne introduce inevitabil într-un proces de lectură marcat de dualitate. Prin gestul presării florilor, instalația explorează modul în care cunoașterea locală și cotidiană despre natură este produsă, deținută și rememorată, dezvăluind totodată cadrele eurocentrice și instituționale complexe încorporate în acest gest aparent inocent.” (text curatorial)
Expoziția poate fi vizitată la SCÂNTEIA+ (Casa Presei Libere, București) până pe 12 martie, de joi până sâmbătă în intervalul 14:00 – 18:00. Intrarea este liberă.
