Expoziția thank you for recording, deschisă între 17 iulie și 10 august 2025 la galeria Turnus din Varșovia, aduce în prim-plan patru perspective artistice distincte într-un spațiu comun al reflecției și documentării. Curatoriată de Andreea Goța, expoziția reunește lucrări semnate de artistele Andreea Anghel și Irina Caia, originare din România și stabilite în Polonia, alături de artiștii polonezi Piotrek Kowalski și Michał Maliński.
“thank you for recording deschide un spațiu în care actul de punere în scenă creează propriul său tip de adevăr. În lipsa unui fundament solid, este perseverența în a pune întrebări și a reimagina ceea ce ține totul laolaltă. Înregistrarea, în contextul expoziției, depășește sfera video sau audio. Este înțeleasă ca o formă mai largă de documentare: un mod de a păstra, reconstrui sau de a da sens unei experiențe. Modelată de intenție, perspectivă și context, ea devine atât arhivă, cât și performanță. Documentul devine instabil, distorsionat, nu o urmă clară, ci un loc de fricțiune între amintire și imaginație.
Privind lucrările împreună, am simțit un șoc aproape fizic. Dintr-un motiv anume, mi-a amintit de acel moment când îți atingi buzunarul și realizezi că telefonul lipsește. Întregul sistem se oprește pentru o fracțiune de secundă, iar în acea clipă totul se ascuțește. O vibrație în corp, un val de recunoaștere și absența bruscă a ceva ce tocmai era acolo. Acest moment, în care ceva este recunoscut ca pierdut, pare atât brusc cât și vag, fără o cronologie clară. Mintea trece într-un mod de reconstrucție. Începe o repetiție; nu pentru a te pregăti pentru ceea ce urmează, ci pentru a răspunde la ceea ce deja s-a întâmplat. Fiecare pas refăcut poartă incertitudine.
Gesturile se repetă și spațiile sunt revizitate, ca și cum scenele ar putea fi reconstruite din memorie. În timp ce unele fragmente rămân intacte și clare, altele încep să se distorsioneze sau să se dizolve complet.
Astfel, căutarea devine un act creativ, nu despre recuperarea faptică, ci despre inventarea a ceva din necesitate.
Urmele apar ca înregistrări fragile, personale, încercări de a păstra impresii și amprente emoționale. Ele sunt modelate atât de ceea ce se păstrează, cât și de ceea ce inevitabil se pierde. Aici, documentarea nu funcționează ca dovadă, ci ca formă de posibilitate, un ecou al ceva ce a fost sau ar fi putut fi.”
Andreea Goța
