La începutul lunii mai, Galeria Relicvar din Cluj -Napoca a deschis expoziția „Privirea cuprindere, privirea străpungere”, care aduce împreună perspectivele a treisprezece artiști: Robert Fekete, Lucian Popăilă, Norbert Filep, Bogdan Szekely, Ioan Popdan, Mircea But, Cantemir Hauși, Bogdan Vlăduță, Andrei Ispas, Vasile Istrate, Dan Isăilă, Mihai Ciplea și David Farcaș.
“Înainte de orice altceva, facerea artei implică un efort de atenție. Rafinamentul, intensitatea și persistența acelui efort sînt de altfel primii factori care diferențiază calitativ lucrările de artă între ele. O atenție rafinată și conștient educată, persistent orientată asupra obiectului vizual de interes artistic (pe care apoi meșteșugul îl transfigurează, în procesul edificării concrete a lucrării de artă, în diverse maniere stilistice și medii de lucru, de la un artist la altul) și o intensitate asumată a acestei atenții observaționale (fără ca asta să însemne că acest efort produce neapărat lucrări descriptive, pur mimetice) sînt elementele comune care caracterizează arta celor treisprezece artiști din expoziția „Privirea cuprindere, privirea străpungere” de la Galeria Relicvar: Robert Fekete, Lucian Popăilă, Norbert Filep, Bogdan Szekely, Ioan Popdan, Mircea But, Cantemir Hauși, Bogdan Vlăduță, Andrei Ispas, Vasile Istrate, Dan Isăilă și Mihai Ciplea, David Farcaș.
Mai mult decît un act de percepție, atenția este o decizie de orientare, o opțiune -spațială, emoțională, cognitivă, metafizică- care e înrădăcinată și înrădăcinează în același timp și e inevitabil ghidată de valori mai mult sau mai puțin conștiente. Nu mai puțin decît însuși procesul tranformării artistice a imaginii vizibile de la care pornește lucrarea de artă, atenția susținută este transfiguratoare în sine sau pregătire a transfigurării, după cum oricine, care a fixat cu privirea o vreme îndelungată fie și cel mai neînsemnat obiect, poate mărturisi. Unii dintre artiștii din „Privirea cuprindere, privirea străpungere” tind să își concentreze atenția asupra banalului, care e transfigurat de fiecare dată prin conlucrarea unui element specific cu efortul tehnic al artistului.
Astfel, în unele lucrări lumina este elementul specific amintit și spiritualizează banalul. În altele, saturații cromatice dense sau „decupări” neașteptate ale vizibilului sînt cele folosite pentru a
potența banalul și a îl ridica la nivelul registrului estetic. Obiecte obișnuite, dimpotrivă, capătă solemnitate prin sobrietatea tratării lor cromatice și prin aluziile pe care le întrupează (la sanctitate propriu-zisă sau la hagiografie artistică). Unele lucrări, paradoxal, își dobândesc eleganța prin atentă, aproape introspectivă, febril sau calm spiritualizată utilizare a repetiției, în timp ce în altele, în fine, atenția la expresia simbolică presează formă să devină sintetică și să locuiască în spațiul tensionat de la granița dintre abstractul-semn și metafora-urmă.
Concentrarea observației își are corespondent în elaborata execuție tehnică a lucrării artistice, care pare să fie, de asemenea, un aspect primar și important în procesul de creație al tuturor
artiștilor prezentați în expoziția de la Galeria Relicvar. Cu toții propun lucrări mature și îngrijite, nu în sensul atenției excesive la detalii sau al dorinței de a epata tehnic, ci în sensul unei perceptibile, asumate responsabilități față de lucrul propriilor mîini și față de domeniul esteticului ca atare. Arta fiecăruia dintre cei doisprezece se revendică de la seriozitate fără ezitare, dar și fără emfază și astfel o sobrietate aparte, fără nimic rigid în ea, fără osificări ceremonioase, se degajă din întreaga expoziție. O atmosferă de aluzie metafizică lipsită de inutile excese retorice este, în „Privirea cuprindere, privirea străpungere”, rezultatul acestei seriozități fără compromisuri și fără inutile încruntări și amintește totodată că arta poate fi bucurie și în moduri care nu implică excesul spectacular.”
Bogdan Iacob
