Gabriel Roceanu, directorul general al Cramei Oprișor, o companie privată românească care a ales să se implice în dezvoltarea și consolidarea scenei de artă românești, ne-a vorbit despre cele două proiecte inițiate Premiile Crama Oprișor pentru Desen Contemporan și Blooming Monuments.

Angela Izvercian: Povestiți-ne vă rog despre momentul în care v-ați hotărât să deveniți un susținător activ al tinerei generații de artiști. A fost o decizie spontană sau îndelung analizată?

Gabriel Roceanu: Am început acțiunile de susținere a tinerilor artiști cu idea de dezvoltare a primului proiect Premiile Crama Oprișor, în anul 2015, la inițiativa lui Ciprian Paleologu, artist vizual si partenerul Cramei Oprișor. Bineînțeles că am analizat profund această direcție de susținere a artiștilor și nu ne-am grăbit deloc. Și la noi în echipă a fost nevoie de parcurgerea multor etape de cunoaștere și învățare a mediului social în care activăm. Sunt implicat în activitatea Cramei Oprișor de mai bine de 26 de ani, începând din anul 1998. Pentru mine, vinul este o sursă din care oamenii se hrănesc cu nevoia firească de delectare, de relaxare. Facerea vinului, în sine, este un act de creație.

A.I.: Cum a apărut preocuparea pentru artă și cum a evoluat în timp?

G.R.: Așa cum menționam mai devreme, pentru mine și echipa Cramei Oprișor vinul nu poate exista decât dacă își susține valoarea în fața publicului. Mesajele prin care vinul comunică cu consumatorii poate fi similar în multe privințe cu mesajele transmise de creațiile artistice din orice domeniu, vizual, literar, muzical. Vinul conține materie și spirit; la fel precum arta, vinul este generos, ofertant în analize și interpretări. Oferă libertate și produce apropierea între oameni. Deschide bariere de comunicare, poartă cu sine valori din istorie, tradiție și cel mai important, pentru noi, vinul înseamnă cultură. Arta vizuală, după părerea mea, nu se poate dezvălui în integritatea valorii sale fără a fi admirată savurând un pahar cu vin.

A.I.: Arta contemporană include un număr nelimitat de tehnici artistice. Ați pornit prin susținerea desenului, și recent, v-ati îndreptat atenția către sculptură. De ce ați ales desenul și sculptura, și nu ați optat pentru pictură sau new media, de exemplu?

G.R.: Cu riscul de a fi subiectiv, desenul este cea mai onestă și cea mai inocentă formă de exprimare a oricărui artist vizual. Desenul este fundamentul creației. Raportând-ne la existența umanității pe pământ, primele lucrări ale homo sapiens descoperite sunt desenele pe piatră. Revenind la actualitate, desenul contemporan este un domeniu generos, de ce nu, poate, cel mai generos domeniu din arta vizuală.
În mod particular, tinerii artiști, la început de carieră, au prima opțiune la îndemână: Desenul, pentru a se „juca” și a fi relaxați în abordările prin care își transmit concepțiile creative. Printre tinerii artiști pe care îi susținem este și Adrian Piorescu, care, deși își dedică marea parte din energie și timp sculpturii, a reușit să câștige cel mai recent concurs Crama Oprișor pentru Desen Contemporan, cu o lucrare de desen pe plăci de beton. La inițiativa partenerului nostru, artist consacrat, Ciprian Paleologu, am dezvoltat un proiect de artă urbană, denumit Blooming Monuments, prin care tinerii artiști își pot expune lucrări de sculptură în curtea din București în care Crama Oprișor își are sediul adminsitrativ.

A.I.: Sunteți inițiatorul și organizatorul concursului „Premiile Crama Oprișor pentru Desen Contemporan”. Lansat în anul 2016, concursul a ajuns la cea de-a treia ediție. Cum a evoluat proiectul de la o ediție la alta și ce efecte credeți că a propagat asupra scenei de artă românești?

G.R.: Ca orice început, într-un mediu social și economic care dezavantajează arta, prima ediție a avut un număr de 57 de tineri artiști înscriși, din care juriul a selectat 15 artiști pentru expoziția finală la Galeria Laborna din București. Apoi, în parteneriat cu Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, cea de-a II-a editie a atras 63 de artiști care au trimis lucrări, din care juriul a selectat 34 de artiști pentru expoziția finală de la Muzeul de Artă din Cluj.
Cea de-a III-a ediție, cea mai recentă, dezvoltată în parteneriat cu Muzeul Național de Artă Contemporană MNAC din București, a generat interesul unui număr de 169 de tineri artiști studenți si absolvenți ai celor mai presigioase universități de artă din România. Finala a fost disputată între 16 artiști selectați care s-au bucurat de ocazia de a-și expune lucrările la MNAC – București, cel mai important muzeu de artă contemporană din România.
Efectele acțiunilor noastre sunt evidente, în ultimii doi ani se pot vedea inițiative similare, unele “copy-paste” dezvoltate de asociații, organizații și entități din diverse domenii. Avem speranța că valorile artistice românești se vor afirma internațional, culegând un pic și din beneficiile demersulilor Cramei Oprișor în sprijinul tinerilor creatori.

A.I.: Care a fost contextul în care s-a conturat proiectul „BLOOMING MONUMENTS”? Ce v-a determinat să puneți accentul și pe sculptura contemporană și ce anume vă propuneți prin acest demers?

G.R.: Așa cum menționam la o întrebare precedentă, BLOOMING MONUMENTS s-a născut din ideea lui Ciprian Paleologu căruia i-au plăcut foarte tare abordările tânărului artist Adrian Piorescu din Craiova. Proiectul l-am privit ca pe o oportunitate de a integra creațiile valoroase cu mesaj unicat si avangardist ale tinerilor care sculptează și care nu au posibilitatea de expunere publică foarte facilă. Ne dorim să menținem și, eventual, să multiplicăm locațiile de amplasare ale lucrărilor de sculptură. De fapt, peste tot în civilizația modernă, creațiile artistice sunt valorizate de către mediul urban și produc interes, educație și cultură.

A.I.: Spuneți-mi, vă rog, sunt artiștii receptivi la tipul acesta de inițiative?

G.R.: Eu cred că da. Și sper să fie cât mai mulți artiști care să își dorească să lucreze și să își expună lucrările oriunde găsesc oportunitatea. Pâna la urmă ne uităm în jur. Ce vedem în epoca contemoprană? Ce ne arde retina cel mai des? Nu cumva kitch-ul? Este peste tot, ca o pecingine, cauzat de lăcomia economică, care doare, dar asta e realitatea.

A.I.: Ați deschis proiectul „BLOOMING MONUMENTS” cu artistul Adrian Piorescu. Care este procedura de participare? Se organizează un concurs de proiecte?

G.R.: Deocamdată este prima lucrare expusă. Urmeză acțiuni de susținere și popularizare a existentei lucrări. Este o inițiativă pornită ca un proiect pilot, cu prima etapă pe care ne-o dorim să decurgă firesc, natural, fără grabă și făra clișee de regulamente sau proceduri. Este, poate, și un studiu al nostru legat de artă și viața cotidiană a oamenilor care merg pe stradă. Este, poate, și o inițiativă de a rupe monotonia urbană, de a dezlega ochii trecătorilor din smartphone-uri către ambianța dimprejur.

A.I.: De asemenea, ați putea să ne spuneți care sunt criteriile de selecție atât pentru concursul de desen contemporan, cât și pentru acest nou proiect? Când priviți o lucrare de artă, ce anume vă captează atenția, ce vă stârnește curiozitatea?

G.R.: Criteriile de selecție sunt scrise în fiecare regulament care însotește lansarea fiecărui concurs. Lucrările de artă pe care le apreciem sunt cele care lasă privitorul să interpreteze povestea lucrării, liniile, formele, culorile după cum consideră, dorește și înțelege contextul și mesajul pe care artistul l-a amplasat în lucrare.

A.I.: În completarea întrebărilor de mai sus, doresc să vă întreb ce anume transformă ceva în operă de artă? Putem considera artă orice face sau spune un artist?

G.R.: Opera de artă este o lucrare unicat, prin care transformarea materiei fără formă într-un obiect devine un rezultat complex, cu poveste unică și mesaj generos și cu profunzime.

A.I.: Cum anticipați evoluția artei românești în următorii ani?

G.R.: Un rol imens îl au școlile superioare de arte. Aici ar trebui intervenit. Nu știu eu cum? Politic, economic? Nu-mi pot exprima o opinie profesionistă. Însă, de ceva sunt absolut convins. O națiune, care nu plasează arta în primele zece priorități de dezvoltare, nu are viitor. Eu anticipez, că va fi un fenomen, l-aș numi, contra vântului, adică valorile artistice vor obliga leadrship-ul țării să se implice în susținerea educației artistice a românilor.

A.I.: Pornind de la experiența Dvs. de om de business de succes, ce calități și/sau abilități considerați că sunt necesare unui tânăr artist pentru a izbuti, pentru a-și perfecționa practica, pentru a deveni apreciat și recunoscut în rândul colegilor de breaslă, dar și a publicului larg?

G.R.: Viziune, dorință, perseverență. Dacă știe ce își dorește și dacă are cel puțin cinci elemente de autenticitate și originalitate ușor demonstrabile în ceea ce face, atunci, nimic nu-l poate opri. Într-adevăr, din păcate, sunt artiști extrem de talentati care, din pricina timidității, fricii, indolenței, nu reușesc să crească în comunitate. Însă aici se aplică criteriul doi din definiție : Dorința. Înseamnă nu numai dorința de a produce o lucrare, ci și dorința de a o arăta omenirii. Și dacă are încredere , atunci poate călca prin foc pentru că nu are ce pierde și nu are motiv să se teamă de nimic.

A.I.: Și, nu în ultimul rând, cum convingem publicul să susțină arta contemporană, cumpărând lucrările artiștilor contemporani cu ei? Există un apetit crescut pentru frecventarea expozițiilor de artă contemporană și, totuși, vânzările rămân ocazionale.

G.R.: Într-adevăr, achiziția de artă este o nișă. Să nu uităm în ce mediu economic și social suntem. Și noi, Crama Oprișor, suntem forțați să ne luptăm cu mediul comercial pentru că de acolo vin resursele pentru construirea de noi proiecte. Însă cei care nu sunt copleșiți de dezordinea socială și economică, aceștia sunt cei care sprijină arta prin achiziția de lucrări. Se vor înmulți, cu siguranță, cumpărătorii de artă. Indiferent cât de voluminoasă este masa de ignoranți, nivelele de educație sunt separate de când e lumea pe pământ. Uleiul se poate amesteca cu apa când este agitat recipientul. Însă după oricare pauză de zece secunde de liniște, separarea este evidentă.